ForumAZSMR.Net :: Sub aripa Lui... (creatii proprii

Cand Dumnezeu pare absent...

-credinta sub foc-

      'Poate o mama sa-si uite copilul care alapteaza,
   si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei?
   Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
   "Iata ca te-am sapat pe palmele Mele,
   si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor Mei..."
   "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi..."

   'Caravana calatorea incet spre miazazi, catre Egipt, lasand in urma colinele cunoscute, locurile in care crescuse sub protectia parintelui sau iubitor. In singuratatea si durerea lui, privi cu inima tremuranda inainte, spre viiitor... Ce schimbare subita avusese loc...de la pozitia sa de fiu prea iubit... la aceea de sclav - dispretuit si neajutorat. Singur si fara prieteni, intr-o tara straina... Care avea sa fie oare soarta lui? Ce speranta putea sa mai aiba in conditia de sclav? Pentru un timp, Iosif cazu prada unei dureri si unei groaze nestapanite... Doi ani urma sa fie inchis fara sa fi gresit cu ceva, timp in care... Dumnezeu tacea.
"Sa traiesti in trecut sau in viitor este simplu. Sa traiesti in prezent este ca si cum te-ai strecura prin urechile unui ac." Multi dintre noi am crescut asteptandu-ne ca relatia cu Dumnezeu sa atraga dupa sine ordinea, certitudinea si rationalitatea calma a vietii. Dar confruntandu-ne cu realitatea, descoperim ca viata cu Dumnezeu nu este intotdeauna asa cum am visat sa fie... Uneori se pare ca asteparile noastre optimiste se lovesc de surprize neplacute, perioade lungi de seceta cand incercam cu disperare sa gasim un sens, o explicatie la ceea ce ni se intampla si se pare ca rugaciunile noastre cad inapoi pe pamant fara raspuns. Dumnezeu tace.
   Multi crestini care se confrunta cu o proba a credintei incearca sa raspunda unei alte intrebari decat intrebarii pe care o pune Dumnezeu. Prin instinct noi privim inapoi in timp: Cine a cauzat aceasta tragedie? A participat Dumnezeu? Ce incearca Dumnezeu sa-mi spuna?
Biblia nu ofera raspunsuri sistematice la intrebarea "De ce?" si de multe ori le evita in totalitate. Avraam urcand pe muntele Moria cu fiul sau, Iov scarpinandu-si ranile sub soarele fierbinte, Iosif in drumul spre Egipt in noul statut de sclav... Cu toate ca majoritatea dintre noi nu avem de trecut prin incercari la fel de mari ca ale lui Iov sau Avraam, ele totusi exista. Daca trebuie sa invatam o lectie din cartea lui Iov, mai ales din discursul lui Dumnezeu de la sfarsitul ei, atunci aceasta lectie este ca noi, oamenii, nu avem de-a face, ca sa nu mai vorbim de competenta, cu aflarea sensului complexitatii tuturor cauzelor pentru care se intampla anumite lucruri. Credinta ofera optiunea de a continua sa ne incredem in Dumnezeu, chiar si atunci cand nu intelegem nimic din ce ni se intampla, recunoscand limitele umanitatii noastre si acceptand faptul ca nu putem raspunde la toate "De ce?"-urile. Modul de abordare a aspectelor dificile trebuie sa fie adecvat statutului nostru de creaturi finite. Dumnezeu percepe intreaga istorie, prezentul si viitrorul, dintr-o privire, nu in desfasurarea lor secunda cu secunda. Cei mai straluciti fizicieni ai lumii se straduiesc sa explice sageata multidirectionala a timpului. O abordare umila accepta aceasta diferenta in perspectiva si se inchina inaintea lui Dumnezeu care transcede limitarile noastre. Feodor Dostoievski spunea: "Intreaga lege a existentei umane se cuprinde in aceasta: ca omul sa se aplece in fata infinitului maret..."
Cu toate acestea, "Dumnezeu nu-Si conduce niciodata copiii altfel decat ar alege ei insisi sa fie condusi daca ar putea vedea sfarsitul de la inceput si daca ar zari slava scopului pe care il implinesc ca impreuna lucratori cu El." (D.V., 462)
Scriitorul C.S. Lewis are o ilustratie interesanta in legatura cu acest subiect. In eliberarea unui caine dintr-o cursa, in extragerea unui spin din degetul unui copil, obstacolul care poate fi fatal este neincrederea. Noi le cerem sa aiba incredere in noi impotriva simturilor, a imaginatiei sau a inteligentei lor. Le cerem sa creada ca un lucru care pare periculos este pentru siguranata lor. Le cerem sa accepte lucruri aparent imposibile: ca a impinge laba mai adanc in cursa este calea de a se elibera din ea, ca provocarea unei dureri degetului va duce la incetarea durerii. (Iar in cazul invatarii cuiva sa inoate, ca apa in care evident te scufunzi poate suporta greutatea corpului si tinerea de singurul lucru care pluteste nu este calea scaparii de la inec.) In sprijinul acestor lucruri incredibile pe care le cerem de la cei pe care dorim sa-i ajutam, ne putem bizui numai pe increderea celorlalti in noi. Uneori, din cauza necredintei lor, nu putem face lucruri importante, iar daca reusim este pentru ca si-au pastrat credinta in noi, desi dovezile pareau sa indice altceva. Noi suntem in gradul de intelegere fata de Dumnezeu, cu mult mai prejos decat acel caine sau copil.
“Nu te astepta ca credinta sa-ti clarifice toate lucrurile. Increderea conteaza, nu certitudinea.” "Tatal nostru Ceresc are o mie de cai prin care ne poate purta de grija, cai despre care noi nu stim nimic."(D.V., 465) "Daca aflarea raspunsurilor la intrebarile vietii este absolut necesara pentru tine, atunci uita de calatoria credintei. Intrebari fara raspuns, enigme, aspecte incomprehensibile si mai presus de orice, de nedreptati." (J.G.)
Intrebarilor cauzale legate de trecut, "De ce?"-urilor, Biblia nu le da un raspuns definitiv, dar totusi are o speranta pentru viitor, speranta ca pana si suferinta poate fi transformata pentru a produce rezultate pozitive. Multi crestini citeaza versetul din Romani 8:28 "stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau", crezand ca, pana la urma, toate lucrurile vor iesi cum nu se poate mai bine. Originalul grecesc se traduce mai corect prin: "In toate lucrurile, Dumnezeu lucreaza pentru binele celor ce-L iubesc..." Dumnezeu actioneaza diferit fata de asteptarile nerabdatoare ale oamenilor, in moduri pe care nu le pot prevedea sau dori, dar asa cum Isus a indrepatat privirea ucenicilor la scopul suferintei orbului din nastere, putem fi siguri ca si pentru noi durerile nu sunt fara scop.
In momente de criza, intr-o tragedie, boala, deces, noi dorim claritatea, insa Dumnezeu doreste increderea noastra, o incredere asemenea unui copil. "In viata viitoare, tainele care aici ne-au necajit si dezamagit, ni se vor clarifica. Vom vedea ca rugaciunile noastre aparent neascultate si asteparile noastre zadarnice s-au numarat printre binecuvantarile cele mai mari." (D.V., 457). Chiar daca uneori Dumnezeu tace si Il simtim departe, El e acolo, gata sa simta durerea cu noi si sa ne incurajeze. Suveranul intregului Univers coboara in lacrima noastra. Sa ne incredem in cel Caruia ii pasa cu adevarat de mersul lucrurilor in viata noastra si Care poate face nespus mai mult decat cerem sau gandim noi, fara sa ne bazam pe sentimente. Caci "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia?... Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata,...nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea care este in Isus Hristos, Domnul nostru."
"Aici avem parte de incercari, necazuri, dezamagiri, dar nu trebuie sa perimtem mintii noastre sa se opreasca asupra lor. Daca crestinul nu ar fi trecut niciodata prin furtunile acestei lumi, daca inima sa nu ar fi fost niciodata inghitita de descurajari sau apasata de frica, atunci cu greu ar sti sa aprecieze cerul. Nu vom fi dezamagiti. Iarna nu tine vesnic. Vara plina de pace si vesnica bucurie va veni in curand, iar Isus va sterge orice lacrima din ochii nostri." (I.N.C., 155)
"In toate incercarile noastre, avem un ajutor care nu lipseste niciodata. El nu ne lasa sa luptam singuri si sa fim in cele din urma zdrobiti sub poveri si intristare. Cu toate ca acum este ascuns de privirea muritorilor, urechea credintei poate auzi glasul Lui zicand: "Nu te teme, caci Eu sunt cu tine!" Am suferit intristarile tale; si Eu am plans. Cunosc chiar si durerile prea adanci pentru a fi rostite la urechea unui om. Sa nu crezi ca esti singur si parasit. Desi suferinta ta nu misca nici o coarda sensibila in vreo inima de pe pamant, priveste la Mine si vei trai. "Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile; dar dragostea Mea nu se va muta de la tine si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine." (H.L.L., 405) "V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea."
   (Codruta B.)