Să studiem împreună solia de la 1888

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[Iedidia]

“Mai întîi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.” Fapte 15:14. Şi Iacov s-a referit la credincioşii din Antiohia şi alte părţi ca la aceia “dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu.” Versul 19. Poporul lui Dumnezeu este scos dintre neamuri, dar când sunt scoşi, ei încetează a mai fi neamuri. Avraam, tatăl lui Israel, a fost luat dintre păgâni (Iosua 24:2) aşa cum Israel este luat dintre neamuri. Astfel că “tot Israelul va fi mântuit” prin intrarea numărului deplin al neamurilor. Romani 11:25,26.
    Domnul dorea convertirea neamurilor acum trei mii de ani la fel de mult cum o doreşte astăzi. Evanghelia le-a fost vestită înainte de prima venire a lui Hristos la fel cum a fost şi după. Prin multe căi Domnul S-a făcut cunoscut tuturor popoarelor. Ieremia a fost special ales ca profet al neamurilor, sau păgânilor. “Mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.” Ieremia 1:5. Cuvântul ebraic tradus ca “popoare” este de obicei folosit cu sensul de “neamuri”. Nimeni să nu spună că Dumnezeu a restrâns adevărul Său la un singur popor, fie evreu sau neam. “În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.” Romani 10:12.

[Iedidia]

Predicarea proaspătului convertit

    De îndată ce Pavel a fost convertit, “a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.” Fapte 9:20. N-a fost minunat ca de îndată el să fie capabil să predice cu atâta putere? Într-adevar, este minunat că orice om poate predica pe Hristos. Dar să nu credeţi că Pavel a primit cunoştintele sale pe loc, fără studiu. Aduceţi-vă aminte că toată viaţa el fusese un căutător asiduu al Scripturilor. Pavel, care era mai înaintat în cunoştinţe decât oricare altul de vârsta sa, era la fel de familiarizat cu cuvintele Bibliei după cum un şcolar inteligent este familiarizat cu tabla înmulţirii. Dar mintea sa era orbită de tradiţiile strămoşeşti, care-i fuseseră inoculate în tot acest timp. Orbirea care a venit peste el când lumina a strălucit în jurul lui în drumul către Damasc era o reprezentare a stării în care se găsea mintea sa; iar solzii care au căzut de pe ochii săi când Anania i-a vorbit ne demonstrează puterea Cuvântului ce străluceşte dinăuntru către înafară, împrăştiind întunericul tradiţiei.

[Iedidia]

Putem fi siguri că deoarece predicarea fusese toată viaţa ocupaţia sa, el n-a petrecut toate lunile cât a stat în Arabia în studiu şi contemplare. El, care fusese un persecutor atât de nemilos, primise harul lui Dumnezeu cu atâta abundenţă, încât considera pierdut tot timpul cât nu putea să descopere acel har altora, având în minte un singur gând, “Şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia.” 1 Corinteni 9:16. El a predicat în sinagogile din Damasc de îndată ce a fost convertit, înainte de a merge în Arabia. Aşa că este firesc să tragem concluzia că el a predicat evanghelia arabilor. El a putut să predice acolo fără opoziţia pe care întotdeauna a întâmpinat-o din partea evreilor, şi de aceea lucrarea aceasta nu-i împiedica foarte mult meditaţia asupra noilor orizonturi ce se deschideau înaintea lui.

[Iedidia]

18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli, decât pe Iacov fratele Domnului. 20 În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu nu mint. 21 După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. 22 Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudea. 23 Ele auzeau doar spunîndu-se:”Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s-o nimicească odinioară.” 24 Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.”

    Nimeni să nu se uite la nici un împotrivitor al evangheliei ca fiind fără speranţă. Cei care se opun trebuie să fie instruiţi cu blândeţe, căci cine ştie dacă Dumnezeu nu le va da pocăinţa prin acceptarea adevărului?
    Cineva ar fi putut spune despre Pavel, “El şi-a avut lumina tot atât de clar pe cât o poate avea un om. A avut toate ocaziile; el nu a auzit numai mărturia inspirată a lui Ştefan, ci a auzit mărturiile de moarte ale multor martiri. El este un nenorocit împietrit de la care este inutil să aştepţi ceva bun.” Cu toate acestea acelaşi Pavel a devenit cel mai mare predicator al evangheliei după cum fusese cel mai înverşunat persecutor.
    Cunoaşteţi vreun înverşunat împotrivitor al adevărului? Nu vă luptaţi cu el, şi nu-l mustraţi. Lăsaţi-i lui singur toată amărăciunea şi cearta, în timp ce vă ţineţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciune. S-ar putea să nu treacă mult până când Dumnezeu care este hulit acum sa fie slăvit prin el.

[Iedidia]

Slăvind pe Dumnezeu

    Cât de deosebit era cazul lui Pavel de al acelora cărora le-a spus, “Din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri.” Romani 2:24. Cu toate că toţi cei care mărturisesc a fi ucenici ai lui Dumnezeu ar trebui să fie mijloace prin care numele Său să fie slăvit, mulţi dintre aceştia îl fac să fie hulit. Cum putem face ca numele Său să fie slăvit? “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Matei 5:16.

[Iedidia]

GALATENI, CAPITOLUL DOI

Trăind prin credinţa lui Hristos


    Mulţi citesc această cărticică nu din curiozitate, pentru a vedea ce gândeşte o altă persoană despre epistola către Galateni, ci cu scopul de a găsi un ajutor real în înţelegerea acestei mult discutate porţiuni din Scripturi. Aş vrea să discutăm puţin înainte de a merge mai departe.
    Fiecare porţiune de Scriptură este legată de oricare altă porţiune; atunci când căpătăm o înţelegere mai profundă cu privire la un subiect, această nouă lumină pătrunde în noi şi asimilând-o ne ajută în căutarea noastră pentru mai mult adevăr, tot aşa cum fiecare bucăţică de mâncare pe care o mâncăm şi o asimilăm ne ajută pentru a ne câştiga pâinea de fiecare zi. Deci, dacă pornim în direcţia cea bună cu studiul epistolei către Galateni, vom avea o uşă larg deschisă către întreaga Biblie.
    Calea cunoaşterii este atât de simplă încât mulţi o dispreţuiesc. Este o cale împărătească, deschisă tuturor: “Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere, dacă vei cere înţelepciune..., dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege..., Căci Domnul dă înţelepciune.” Proverbe 2:1-6.

[Iedidia]

Dumnezeu S-a arătat într-un vis lui Solomon promiţând să-i dea înţelepciune; dar înţelepciunea nu i-a venit prin visuri trândave. Solomon nu s-a culcat şi apoi când s-a trezit a constatat că este cel mai înţelept om ce a trăit vreodată. El îşi dorea înţelepciunea atât de mult încât e adevărat că se gândea şi noaptea în vis la ea, dar lucra ziua pentru a o dobândi.
    Dacă vrei să înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu, studiază-l. Nici un om de pe pîmânt nu poate să-ţi dea cunoştinţele sale. Cineva te poate ajuta astfel încât să nu-ţi ia atât de mult cât i-a luat lui; îţi poate arăta cum şi unde să cauţi; dar adevărata cunoaştere fiecare şi-o dobândeşte singur. Când ai mers pe un drum de o mie de ori, îi şti fiecare cotitură şi ţi-l poţi imagina în întregime. Aşa că după ce ai studiat o porţiune de Scriptură în repetate rânduri, în cele din urmă vei putea s-o vizualizezi în întregime, şi fiecare verset separat, într-o clipită. Şi când vei putea face asta, vei vedea în ea ceea ce nimeni altcineva pe acest pământ nu poate să-ţi spună.

[Iedidia]

1 După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit. 2 M-am suit în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur.

    “După patrusprezece ani,” urmând cursul normal al relatării, înseamnă patrusprezece ani dupa vizita din Galateni 1:18, care a fost trei ani după convertirea lui Pavel. Prin urmare această vizită a avut loc şaptesprezece ani după convertirea sa, sau prin anul 51 era noastră, care coincide cu adunarea de la Ierusalim înregistrată în Fapte 15. Cu acea adunare, cu lucrurile care au condus la ea şi care au rezultat din ea se ocupă capitolul al doilea din Galateni.

[Iedidia]

În primul capitol ni se spune că unii tulburau fraţii pervertind evanghelia lui Hristos, prezentând o evanghelie falsă şi pretinzând că era cea adevărată. În Fapte 15:1 citim despre “Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe oameni şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” Această “altă Evanghelie”, care nu era “alta”, deoarece e numai una, era prezentată fraţilor ca adevărata evanghelie.
    Pavel şi Barnaba n-au vrut să acorde nici cea mai mică şansă ca noua învăţătură să prindă rădăcini, ci i s-au împotrivit “pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.” Galateni 2:5. Apostolii “au avut un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite.” Fapte 15:2. Controversa era între adevărata evanghelie şi un fals.

[Iedidia]

O negare a lui Hristos

    Dacă aruncăm o privire la experienţa bisericii din Antiohia, unde această nouă evanghelie a fost introdusă, vom observa că ea a negat în cea mai directă manieră puterea lui Hristos de a mântui.
    Evanghelia le-a fost adusă prima dată de către fraţii împrăştiaţi de persecuţia ce a avut loc după moartea lui Ştefan. Aceşti fraţi au venit în Antiohia “şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.” Fapte 11:20,21. Incluşi în biserică erau profeţi şi învăţători; şi în timp ce slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt i-a convins să “pună deoparte” pe Barnaba şi Saul pentru lucrarea la care El îi chemase. Fapte 13:1-3. Biserica de acolo avusese multe experienţe în lucrurile privitoare la Dumnezeu. Ei îl cunoşteau pe Domnul şi vocea Duhului Sfânt.

[Iedidia]

Şi acum, după toate acestea, aceşti oameni spuneau,”Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după legea lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” Asta era ca şi cum ai spune, Toată credinţa voastră în Hristos, şi toată mărturia Duhului, nu înseamnă nimic fără semnul tăierii împrejur. Semnul tăierii împrejur fără credinţă fusese înălţat deasupra credinţei în Hristos fără nici un semn exterior. Noua “evanghelie” era un atac direct asupra adevăratei evanghelii, şi o clară negare a lui Hristos.
    Nu este de mirare că Pavel categoriseşte pe cei care s-au “strecurat înăuntru” (versiunea daneză) cu această învăţătură drept “fraţi mincinoşi”:

[Iedidia]

4 Din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie; 5 noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.
 
    În capitolul unu Pavel a spus că aceşti fraţi mincinoşi “vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Versul 7. În scrisoarea lor către biserici, apostolii şi prezbiterii spuneau despre aceşti oameni, “Am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au turburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele.” Fapte 15:24.
    De-a lungul timpului au fost mulţi ca aceştia. Atât de vicioasă era această lucrare încât apostolul a spus despre oricine ar face-o, asupra lui “Să fie anatema!” Galateni 1:8,9. Aceşti predicatori căutau în mod deliberat să submineze evanghelia lui Hristos şi astfel să distrugă credincioşii.
    Aceşti fraţi mincinoşi spuseseră, “Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după legea lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.” (În mod literal, nu aveţi putere pentru a fi mântuiţi.) Ei au făcut din mântuire doar un lucru omenesc, rezultând numai din puterea omenească. Ei nu ştiau ce însemnă de fapt tăierea împrejur: “Iudeu nu este acela care se arată pe afară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.” Romani 2:28,29.

[Iedidia]

S-a întâmplat, după ce Avraam a crezut pe Dumnezeu, ca el să asculte de Sara în loc de Dumnezeu căutând să împlinească făgăduinţele lui Dumnezeu prin puterea trupului său. Vezi Geneza 16. Rezultatul a fost un eşec - un sclav în loc de un moştenitor. Apoi Dumnezeu I s-a arătat din nou, rugându-l să meargă înaintea Sa cu toata inima, şi repetând legământul Său. Ca o aducere aminte a eşecului său şi a faptului că, “carnea nu foloseşte la nimic,” Avraam a primit semnul tăierii împrejur, o tăiere a cărnii. Aceasta a fost pentru a arăta că deoarece în carne “nimic bun nu locuieşte”, făgăduinţele lui Dumnezeu pot fi realizate numai prin dezbrăcarea de trupul păcatelor firii pământeşti, prin Duhul. “Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.” Filipeni 3:3.
    Avraam deci a fost cu adevărat tăiat împrejur când a primit Duhul prin credinţa în Dumnezeu. “Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă când era netăiat împrejur.” Romani 4:11. Tăierea împrejur exterioară n-a fost niciodata mai mult decât un semn al adevăratei tăieri împrejur a inimii. Când aceasta lipsea, semnul era o înşelătorie; dar când adevărata tăiere împrejur era prezentă, se putea renunţa la semn. Avraam este “Tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur.” Romani 4:11. “Fraţii mincinoşi” înlocuiau adevărul cu simbolul lipsit de orice conţinut. Pentru ei coaja nucii fără miez conta mai mult decât miezul fără coajă.

[Iedidia]

Isus a spus, “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.” Ioan 6:63. Oamenii din Antiohia şi Galatia crezuseră în Hristos pentru mântuire; acum erau unii care căutau să-i facă să se încreadă în carne. Ei nu le-au spus că sunt liberi să păcătuiască. O, nu!; ei le-au spus că trebuie să ţină legea! Totuşi trebuiau s-o facă ei înşişi; ei trebuiau să devină neprihăniţi fără Isus Hristos. Tăierea împrejur stătea ca semn pentru ţinerea legii. Dar adevărata tăiere împrejur era legea scrisă în inimă prin Duhul; şi aceşti “fraţi mincinoşi” vroiau să facă pe credincioşi să se încreadă în forma exterioară a tăierii împrejur ca înlocuitor pentru lucrarea Duhului. Lucrul care fusese dat ca semn pentru îndreptăţirea prin credinţă a devenit numai un semn al propriei îndreptăţiri. “Fraţii mincinoşi” ar fi vrut să-i vadă tăiaţi împrejur pentru îndreptăţire şi mântuire; dar “prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea.” Romani 10:10. Şi “tot ce nu vine din încredinţare este păcat.” Romani 14:23. De aceea, toate eforturile oamenilor de a ţine legea lui Dumnezeu prin puterea lor, indiferent cât de serioşi şi sinceri ar fi ei, nu pot avea ca rezultat altceva decât imperfecţiunea - păcatul.
    Când problema a fost pusă la Ierusalim, Petru a spus celor care ar fi vrut ca oamenii să fie îndreptăţiţi prin faptele lor în loc de a fi îndreptăţiţi prin credinţă în Hristos, “Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneti pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?” Fapte 15:10.

[Iedidia]

Acest jug era un jug de robie, după cum arată cuvintele lui Pavel care spune că “fraţii mincinoşi” s-au furişat printre noi “ca să pândească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie.” Galateni 2:4. Hristos oferă slobozenia din păcat. Viaţa Lui este “legea desăvârşită, care este legea slobozeniei.” “Prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului” (Romani 3:20), dar nu slobozenia din păcat. “Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7:12) pentru că dă cunoştinţa păcatului condamnându-l. Este un indicator care arată calea dar numai Isus Hristos ne poate face să mergem pe ea, pentru că El este calea. Păcatul este robie. Numai cei care ţin poruncile lui Dumnezeu sunt slobozi (Psalm 119:45); şi poruncile pot fi ţinute numai prin credinţa în Hristos (Romani 8:3,4).
    Prin urmare oricine face pe oameni să se încreadă în lege pentru îndreptăţire fără Hristos, pur şi simplu îi pune în jug şi îi înrobeşte. Când un om condamnat de către lege este aruncat în închisoare, el nu poate fi eliberat din lanţurile lui de către legea care-l ţine acolo. Dar aceasta nu este deloc vina legii. Tocmai pentru că este o lege bună, nu poate spune că un om vinovat este nevinovat.
    Apostolul spune că a respins învăţătura falsă ce acum rătăcea pe fraţii galateni “pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.” Este mai mult decât evident că această epistolă nu conţine nimic altceva decât evanghelia în cea mai puternică formă de exprimare. Mulţi au înţeles-o greşit şi n-au avut nici un câştig din ea pentru că au crezut că este numai o contribuţie la “eforturile în legătură cu legea” împotriva cărora Pavel însuşi a avertizat pe fraţi.