Experiente demne de luat aminte

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[Nancy]

      S-a intamplat într-o comunitate din Romania cu cativa ani în urma. Totul este foarte adevărat.
      Două familii de fraÅ£i ce erau ÅŸi vecini erau în ceartă. Invidia era principalul motiv. Una dintre familii a făcut tot ce a crezut că e bine pentru a se arăta binevoitori faţă de ceilalÅ£i, dar se pare că pentru simplul motiv că începuseră să construiască o casă nouă ÅŸi mai mare decât a fraÅ£ilor de alături erau învinuiÅ£i pentru diverse motive. Acuzatorii nu mai vroiau să participe la adunare ÅŸi spuneau că nu se pot împărtăşi din cauza vecinilor. Predicatorul a mers la fiecare dintre ei acasă să vadă ce sfat le poate da. A mers la familia care aducea mai multe acuzaÅ£ii, le-a ascultat plângerile care erau foarte multe apoi i-a întrebat:
     -  Bine, dar  în  tot acest timp în care ei au greÅŸit atât de mult faţă de voi, voi nu aÅ£i greÅŸit cu nimic?
     Au stat ei un moment ÅŸi s-au gândit, apoi bărbatul a spus:
     - Dacă noi am greÅŸit o dată, ei au greÅŸit de 100 de ori faţă de noi.
     - Bine, a spus predicatorul, dacă voi aveÅ£i doar o singură greÅŸeală, atunci  mergeÅ£i ÅŸi o mărturisiÅ£i voi pe aceea una că e mai simplu ÅŸi cereÅ£i-vă iertare, apoi le voi cere ÅŸi  lor să facă la fel pentru cele 100 de greÅŸeli.

     Morala:
      Avem de adus o sumedenie de acuzaÅ£ii cuiva? Să n-o facem până nu ne mărturisim puÅ£inul nostru greÅŸ. Dacă Duhul lui Dumnezeu ne-o descopere vom înÅ£elege că  nu numai haina cu mai multe pete este murdară, ci la fel de murdară e ÅŸi cea care are o singură pată.  Amândouă trebuie curăţite.
     
     

[Nancy]

     Curtea casei de adunare se învecina cu terenul de joacă al Spitalului de Copii Neuropsihici. (1998-2000). Dincolo de gard, mai ales atunci când era vreme frumoasă îi scotea la "joacă" pe acei sărmani năpăstuiÅ£i ai sorÅ£ii. Unii dintre ei erau hiperactivi, alÅ£ii "zăcători". ÃŽngrijitoarele spuneau că-i scot în "Å£arc". Zăcătorii erau aÅŸezaÅ£i pe spate pe  niÅŸte rogojini ÅŸi fiÅ£i siguri că fiecare dintre ei era adus acolo extrem de rar, pentru că erau mulÅ£i în spital ÅŸi îi aduceau pe rând.
     Unii dintre ei nu vedea, nu auzea, doar se agitau ÅŸi ei din mâini, ca un sugar desfăcut de scutece, bucurându-se, poate, că razele soarelui îi mângâie pielea. Cei hiperactivi se zbenguiau, săreau, se dădeau în lagăne,  în entuziasmul lor ocoleau Å£arcul ÅŸi nu de puÅ£ine ori aruncau cu ce găseau la îndemână ÅŸi unde nimereau. ÃŽn curtea adunării noastre puteam aduna o mulÅ£ime de lucruri de la jucării aduse de străini sau  obiecte sustrase din sala de mese (linguri, furculiÅ£e, farfurii de tablă) până la bucăţi de lemn sau pietre. ÃŽn goana lor, cei ce se zbenguiau în voie loveau cu câte un obiect sau cu un pumn pe zăcători, iar aceÅŸtia Å£ipau fără putere. ÃŽngrijitoarele, 2-4 la număr stăteau de obicei într-un colÅ£ fie mai la soare, fie mai la umbră, după cum le era bine ÅŸi...... bârfeau sau făceau politică.  Dacă un copil mergea la ele ÅŸi-i spunea că vrea la toaletă, auzeam indicaÅ£ia: Du-te acolo lângă gard!
     Nu de puÅ£ine ori pietrele lor s-au oprit în geamurile noastre. Uneori le-am schimbat noi, alteori ne mai dădeau ei sticlă, dar cert era că ne indigna problema lor pe care o urmăream cu durere aproape zilnic. Atunci cineva din biserică a mers să vorbească cu directorul, de profesie doctor psihiatru în pediatrie (măcar că mulÅ£i dintre "copii"  trecuseră deja de vârsta adolescenÅ£ei).
   Domnul director a ascultat cu indiferenţă plângerea ÅŸi a spus: Ce le pot face!? (se referea la salariate).  "Bine, a răspuns cel ce venise cu problema la el, dar pot fi sancÅ£ionate sau li se poate chiar desface contractul de muncă dacă nu-ÅŸi fac serviciul cum trebuie."  "Vaaai, cum să le fac un asemena rău!?" a exclamat el cu compătimire pentru posibila soartă a unei salariate dezinteresate de serviciul ei.
   Acest răspuns, combinat bineînÅ£eles cu ce vedeam zi de zi mi-a dat mult de gândit. Oare domnul director nu se gândea că de teamă să nu facă rău salariatelor îi nedreptăţea cei lipsiÅ£i de apărare, dar care nu ÅŸtiau să-ÅŸi ceară drepturile? El se temea să facă rău salariatelor, dar copiii aceia lipsiÅ£i de apărare erau victima  neglijenÅ£ei personalului de la îngrijitoare până la director.
    A fi drept este ceea ce cere Dumnezeu de la noi, chiar cu riscul de a jigni pe cineva, de a-i face "rău" pentru că atunci când favorizezi pe cel greÅŸit "din milă", automat privezi pe altcineva de dreptul lui ÅŸi aceasta nu înseamnă numaidecât bunătate. 

[Martin Luther]

    A fi drept este ceea ce cere Dumnezeu de la noi, chiar cu riscul de a jigni pe cineva, de a-i face "rău" pentru că atunci când favorizezi pe cel greÅŸit "din milă", automat privezi pe altcineva de dreptul lui ÅŸi aceasta nu înseamnă numaidecât bunătate. 

Bravo NAncy! Experienta ca experienta, da´concluzia ta e super...Da eu te intreb: esti gata sa-ti duci gandul pana la capat? E mai importanta de ex corectitudinea fata de adevar decat apararea orbeasca a unei doctrine sau biserici? Sau alt exemplu: e mai importanta sanctionarea verbala chiar publica a unui pastor mincincos si corupt, sau pedofil...decat pastrarea unei imagini frumoase fata de exterior a bisericii lui Dumnezeu?
   De nenumarate ori mi-a fost dat sa aud pe vremea cand eram in biserica replici de genul  "lasa frate...sa nu facem zazanie si raca intre frati...stiu ca ai dreptate...dar armonia si pacea sunt mai importante"...Uite ca armonia asta a cautat-o si Pavel cu fratii si rau a mai facut...cel putin asa reiese din ce zice EGW.

[Nancy]

   Da. Am curaj ÅŸi o fac de fiecare dată când ceva mi se pare nepotrivit (mie, nu Å£ie  ), dar tu ÅŸi colegii de forum nu ÅŸtiu asta pentru că n-o pun pe net. Åži Å£in cont de  două lucruri: să selectez ceea ce trebuie spus în aÅŸa fel încât să spun nu doar ca să arăt celuilalt că nu e chiar atât de bun ca mine ÅŸi să spun ceea ce poate fi rezolvat, nu doar să aduc acuze numai pentru a-i spune cu alte cuvinte: Vezi cine eÅŸti!?  Există ÅŸi greÅŸeli care nu mai pot fi schimbate.
   ÃŽn rest, nu pot să spun că nu-mi reproÅŸez de multe ori gafe în felul de a aduce o obiecÅ£iune. Trebuie multă tactică pentru a câştiga pe cel greÅŸit că de aruncat vorbe suntem cu toÅ£ii maieÅŸtri. Pe internet mi-ar fi mai uÅŸor s-o fac, dar înseamnă bârfă josnică de secolul XXI (atunci când înÅŸirăm gafele ce privesc o a 3-a persoană).
    Exemplul Domnului Hristos este elocvent cu privire la greÅŸeli. El a criticat dur doar făţărnicia. Cu alte păcate era mai blând folosind mustrarea: "Vezi, să nu mai păcătuieÅŸti!".
   Åži să nu uităm că Isus pe ale acuzatorilor le scrie pe nisip, nu pe ale păcătoÅŸilor.
     

[Martin Luther]

    El a criticat dur doar făţărnicia. Cu alte păcate era mai blând folosind mustrarea: "Vezi, să nu mai păcătuieÅŸti!".
   Åži să nu uităm că Isus pe ale acuzatorilor le scrie pe nisip, nu pe ale păcătoÅŸilor.

Fai si tu la fel Nancy, ca eu dupa cum vezi bine deja o fac. SI nu te crampona de atitudinea celui gresit atunci cand il critici. Niciodata n-o sa te pupe-n frunte...fii sigura.

Acuzatorii la care te referi erau mai pacatosi decat pacatosii. Si de vazut ...a vazut toata lumea, ca si cum ar fi strigat in gura mare. Efectul a fost acelasi.

[Nancy]

   El a criticat dur doar făţărnicia. Cu alte păcate era mai blând folosind mustrarea: "Vezi, să nu mai păcătuieÅŸti!".
   Åži să nu uităm că Isus pe ale acuzatorilor le scrie pe nisip, nu pe ale păcătoÅŸilor.    

Fai si tu la fel Nancy, ca eu dupa cum vezi bine deja o fac.

    Există două feluri de păcate. Prima categorie se referă la fapte concrete. Acestea pot fi dovedite ÅŸi de oameni ÅŸi de Dumnezeu. A doua categorie are loc în inima ÅŸi mintea noastră. Dintre acestea fac parte:  făţărnicia, mândria, lăcomia etc.
   Oamenii nu au darul de a cunoaÅŸte inima altora aÅŸa cum avea Hristos. Doar El putea dovedi pe cei făţarnici, mândri, lacomi, iar aceÅŸtia nu-ÅŸi puteau scuza vinovăţia în faÅ£a acuzaÅ£iilor Sale, chiar dacă de cele mai multe ori nu recunoÅŸteau ÅŸi nu se căiau. Noi, însă, nu ne recunoaÅŸtem, de regulă, nici făţărnicia, mici mândria ÅŸi nici lăcomia noastră. Nu ne putem dovedi nici noi pe noi înÅŸine "vinovaÅ£i". Suntem totdeauna cei neînÅ£eleÅŸi de alÅ£ii, cei ce suferim cel mai multe, cei ce îndurăm răutatea altora, cei năpăstuiÅ£i, într-un cuvânt. Ce, mai...! MulÅ£umim Domnului că, uite,  nu suntem ca ceilalÅ£i!
         Oricum ar fi, chiar dacă recunoaÅŸtem păcatele ascunse ale inimii noastre sau nu, pe ale altuia nu ne cere nimeni să le demascăm. Putem eventual să-i vorbim personal, încercând să-i sensibilizăm inima. Dacă se poate.

[Martin Luther]

    Există două feluri de păcate. Prima categorie se referă la fapte concrete. Acestea pot fi dovedite ÅŸi de oameni ÅŸi de Dumnezeu. A doua categorie are loc în inima ÅŸi mintea noastră. Dintre acestea fac parte:  făţărnicia, mândria, lăcomia etc.   

Nancy, noi oamenii sutem cei care categorisim pacatele. Ptr cel de sus toate sunt la fel: pacate...Da, sunt de acord ca unele par mai pacate decat altele dpdv omenesc. Problema grava cu cele enumerate de tine este ca ele( făţărnicia, mândria) te fac sa nu vezi deloc ca nu esti cu nimic mai bun decat altii. Ele erau o scarba ptr Isus ptr ca blocau din start accesul doctorului catre bolnav. SI n-ar fi fost o problema grava daca bolnavii aia erau anonimi...din popor, fara putere de decizie. Problema devenea grava prin faptul ca ei comandau teologic plebea. Iar sangele ei era pe hainele lor.

Tu crezi ca numai Isus poate deosebi intre cele doua categorii? Oricine poate face asta, fii serioasa. Cand il vezi pe x la biserica ce frumos vorbeste despre Isus dar in realitate nu-i poate suferi pe y si pe a,b,c si nu ia cina de nu stiu cand ca sa-i evite, etc, etc(ex e dat in graba)nu-ti dai seama imediat ca aia e fatarnicie?

Oricum ar fi, chiar dacă recunoaştem păcatele ascunse ale inimii noastre sau nu, pe ale altuia nu ne cere nimeni să le demascăm. Putem eventual să-i vorbim personal, încercând să-i sensibilizăm inima. Dacă se poate.

   E si asta o solutie. Dar s-a dovedit ca daca respectivul reprezinta o firma, sistem, organizatie, etc...vei vorbi in 4 vanturi. Tot pe-a lui si-o tine intr-una.

P.S. Mi-a placut clipul cu barfa...desi nu cred ca barfa in sine e un pacat. Si noi pe forum aici tot barfa facem...ai auzit? ai vazut? etc...cand judecam un om si-i dam sentinte, atunci e pacat. Ne punem pe noi in locul lui D-zeu.

[Nancy]

Nancy, noi oamenii sutem cei care categorisim pacatele. Ptr cel de sus toate sunt la fel: pacate...

          M-am referit la păcate în care n-a apărut încă  fapta, sunt doar la nivelul minÅ£ii sau al inimii  ÅŸi pe care nu le putem dovedi noi, ca oameni. Putem observa că cineva e mândru sau lacom, dar el zice că nu e, că strânge (să zicem avere) pentru nevoile personale, de familie sau ale altora, ÅŸi nu motivat de vanitate sau lăcomie. Åži numai că ni se pare (deÅŸi impresiile pot fi reale) nu putem aduce învinuiri. Oamenii nu pot dovedi gândurile păcătoase aÅŸa cum o poate face Dumnezeu.

Cand il vezi pe x la biserica ce frumos vorbeste despre Isus dar in realitate nu-i poate suferi pe y si pe a,b,c si nu ia cina de nu stiu cand ca sa-i evite, etc, etc(ex e dat in graba)nu-ti dai seama imediat ca aia e fatarnicie?
   

     "Nu-l poate suferi" = păcat (fără faptă păcătoasă concretă)

     "Nu ia cina pentru că nu-i poate suferi pe y,a,b,c" =  păcat, a intervenit deja fapta, nu mai e vorba doar de impresii.

[Martin Luther]

Am sa va spun si io o experienta. Prin 2005, cand eram inca prin Spania, ne-a vizitat acasa pastorul adventist, nou detasat in Castellon. Am mancat impreuna toti 4( cu sotiile), am povestit, am glumit, am ajuns si la chestii teologice...in fine, ne-am despartit foarte amiabil. Printre altele i-am relatat pe larg si experienta  incredibila pe care o avusesem ca raspuns la o problema cu loocuinta. Si a ramas impresionat.
   Vineri seara, la biserica, l-am rugat sa ma lase ptr a doua zi, sambata, sa spun de la amvon aceeasi experienta, sa o auda toti fratii, ca sa se bucure si ei. Vroiam sincer ca Dumnezeu sa fie laudat, ptr ca facuse ptr mine si familia mea o minune foarte mare. Pastorul mi-a zis ca...o sa vada... Deja mi-a aparut un semn de intrebare, cand am auzit asta, dar am zis ca din moment ce el insusi se bucurase de experienta, nu aveam sa primesc bete in roate. Deci repet...era o experienta, nu o predica.
   Sambata in pauza de dupa SS, vine la mine prezbiterul( el nici macar nu a mai avut bunul simt sa-mi dea personal vestea, desi cu 3 zile inainte fuseseram "prieteni"...) si-mi spune:
- Martin, nu poti sa spui nici-o exp.
-Pai de ce?am intrebat perplex...
-Pai pastorul a intrebat comitetul azi dimineata daca te cunoastem, cine esti si ce ai in cap...si...cum nimeni nu a stiut exact ce sa zica...s-a luat hotararea ca sa nu-ti dam voie!
-Pai, frate prezbiter, am insistat eu, e vorba de o exp mare pe care am avut-o cu D-zeu sapt trecuta si pe care EL O STIE!!!! El a venit la mine la masa, am mancat impreuna...a ascultat-o si i-a placut!!! De ce nu am voie sa o spun tuturor acum?
- NU te supara pe noi, frate Martin, asa s-a decis de catre comitet, asta e.
-Voi chiar nu intelegeti ca DOmnul urma sa fie laudat prin ce vroiam sa spun? am insistat eu...crezand ca nu e adevarat ce aud.
- Poate, dar suntem o comunitate si ca orice biserica, avem si noi niste reguli.
- SI daca regulile astea sunt tampite?, am indraznit eu, vazand ca oricum totul era pierdut.
- Ce vrei sa spui?, intreba prezbiterul clipind precipitat din ochi, ca si cand ar fi vrut sa ma impuste...
- Uite ce vreau sa spun....Acum doua seri, a venit fetita mea de doi ani la mine, in timp ce eu eram la calculator, cu un desen in mana.
- Asa si?Ce vrei sa zici cu asta?
- Si eu n-o bagam in seama deloc. Ea tot striga la mine, tragandu-ma cu manuta de bluza..."Tati, tatiii, tatiiiiii.....ia-uite ce ham-ham am desenat ..."   Eu nimic. MA faceam ca nu o aud si nu o bagam in seama. Imi vedeam in continuare de treaba mea pe calculator. Ea continua sa strige si mai tare, crezand ca o voi baga odata in seama, ca sa-i laud desenul cu cutu-cutu. "Tatiiiii, Tatiiiiiiiiiiiiiiiiiii"... Eu nimic...
   Deodata, dupa vreo 2 minute de incercari nereusite de a-mi capta atentia, m-am intors brusc la ea, zbierand cat ma tineau plamanii:
   "taci din gura odata fiinta nesuferita si pisaloaga ca m-am saturat de tine si de desenele tale de KKat pana in gat!!!!...Taci odata si sa nu te mai vad ca vii la mine cand sunt la calculator, ai inteles?" Si ca sa fiu si convingator, i-am dat un pumn in plina figura de i-a tasnit sangele pe perete...
    Prezbiterul care ma privea deja siderat, ramasese parca fara aer...si eu l-am intrebat:
- Ce credeti, socotiti ca am facut bine procedand asa? Doar in casa e o ordine, eu sunt taica-su... si ea trebuie sa stie de mica ce e disciplina...
   Prezbiterul a lasat privirea in pamant si n-a mai zis nimic. N-am mai zis nici eu nimic, ptr ca deja ma incerca plansul...

[GhitaB]

@Martin Luther
Introducerea e făcută. Spune-ne experienÅ£a cu locuinÅ£a. 

[mihai dumitru]

Iacă o mică experiență adevărată:

Fiind vineri seară mergeam bine îmbrăcat spre biserică ... Fiind deja destul de întuneric, zăresc ceva ce semăna cu un om culcat pe strada,...  deja pustie È™i rece . Apropiindu-mă îmi dau seama că era o femeie la vreo 30 ani, căzută în comă alcoolică. Era bineînÈ›eles murdară de praf È™i sânge...Odată cu un sentiment de responsabilitate au apărut totodată È™i niÈ™te sentimente nedorite de reÈ›inere. Ce aÈ™ putea face? Fiind la intrarea într-un parc  aÈ™ fi putut să o pun pe o bancă...Dar asta presupunea să o iau în braÈ›e...-eu fiind băiat...
Presupunea să mă murdăresc, eu fiind curat...
Presupunea să întârzii la programul unde urma să îl întâlnesc pe Dumnezeu...
Așa că am consimțit să stau acolo compătimind-o și să avertizez eventualele mașini să ocolească zona...

În acest timp a apărut din senin un om (poate ateu...cine știe?) care înțelegând situația fără ezitare a luat-o în brațe și a dus-o vreo 200 m pâna la prima bancă din parc.
Eu am rămas cu remușcarea de a fi eșuat în această oportunitate de al îmbrățișa pe Domnul Isus...
și cu experiența...tristă pe care tocmai ți-am povestit-o. Așa că ia aminte!

[mihai dumitru]

Ți dacă v-a plăcut...iacă alta:

Tocmai am urcat în trenul personal , îngheÈ›at după o zi de săniuÈ™ de la pârtia Predeal, căutând un loc liber prin mulÈ›imea de turiÈ™ti. Mare era dezamăgirea văzând că toate locurile sunt ocupate... Privind  peste capetele oamenilor de la capătul uni vagon lung, am zărit È™i o banchetă ...cu un singur cap...Am ocupat locul fără alte introduceri. Dar de ce era acesta liber? Chiar lângă mine stătea un "aurolac", un copil al nimănui. Mirosea greu ÅŸi cu murdarele-i haine cam sumare. Ca toÅ£i ceilalÅ£i eu  aveam căciulă ÅŸi geacă de fâş, mănuÈ™i È™i cizme- el avea doar pantaloni ,È™i un tricou. Nici È™osete nu avea...Nici bilet nu avea, am aflat când controlorul ne-a luat la întrebări... AÈ™a că, obiÈ™nuit cu astfel de cazuri ,a spus hotărât băiatului să îl urmeze la capătul vagonului. De curiozitate l-am urmat È™i eu să văd... Acolo l-am întrebat ce urmează . El mi-a spus liniÈ™tit că va trebui să coboare la prima haltă, fiindcă aÈ™a spune legea.
Ceva îmi spunea să plătesc eu un bilet, când tocmai vine un om străin si se oferă el să facă acest lucru. Controlorul refuză târgul. Trenul oprește su scârțîit si tânărul coboară în viscolul întunecat, cu vreun viscol mai rece în suflet...
-"Stai liniștit, că se urcă în următorul tren!" mă "linişti" controlorul...

EU nu aveam şosete de vânzare, nici de rezervă , dar pe ale mele nu le puteam da? De unde ezitarea cu plata biletului ptr. un străin? M-aș fi putut pune în locul tânărului, acceptând să iau eu "plata păcatului", acceptând să se bucure el de o călătorie nemeritată cu trenul...?

Lucruri simple dar...cam dificile...