Marea Luptă - studiu şi discuţii

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[pollianna]

Mult iubit de Dumnezeu, John Wycliffe, "Luceafărul Reformaţiunii din sec al XVI-lea, fără teamă a înălţat temerea de Dumnezeu lovind în temelia răului - întreg sistemul ordinii călugăreşti

Chiar în suferinţă, principiile sale au rămas stabile, sfindând pe faţă "neomenia monstruoasă", aroganţa şi ipocrizia papală. Deşi respectuos, a lăsat ca prin faptele şi cuvintele sale, Adevărul să iasă la iveală - rezistând tradiţiei şi presiunii din partea celor care-i doreau stingerea.
 
Deşi în aparenţă moartea lui John a adus bucurie şi satisfacere printre preoţi şi călugări, lucrarea sa a răsunat şi va răsuna până la sfârşit printre noi.. prin măreţul Cuvânt.

[GhitaB]

Ai citit deja?   

[GhitaB]

John Wycliffe (1320 - 31.12.1384)
ÃŽn Anglia.
A studiat Biblia, a predicat adevărul. A luptat împotriva ereziei Romei.
A fost numit ambasador regal şi trimis să discute cu papalitatea.

Regele l-a numit preot la Lutterworth unde a predicat mai puternic adevărul biblic, spre supărarea papei Grigore XI care dorind moartea reformatorului a trimis 3 bule papale. Nu a murit Wycliffe, ci papa...

Apoi 2 papi rivali... se anatemizau reciproc în timp ce se autodefineau infailibili.
Wycliffe a devenit profesor de teologie la Oxford: "doctorul Evangheliei".

A făcut prima traducere a Bibliei în engleză.

De remarcat cât de mult era preţuit un exemplar al Bibliei: se ofereau voluntari care să copieze (nu exista încă tipar), iar cumpărătorii se asociau mai multe familii pentru a cumpăra o astfel de comoară.

[Septimiu]

     Mi-a placut acest capitol foarte mult.....

   John Wycliffe-barbat curajos care a stat de partea dreptatii chiar cu riscul vietii. Putini din cei ce au urmat dupa el l-au mai putut ajunge in fermitate si caracter.
   A avut o atitudine imptrivitoare platirii birului de catre rege papei, iar conceptul ca regi trebuie sa fie supusi papei este impotriva ratiunii. S-a impotrivit calugarilor cersetori care incurajau lenea si prefacatoria. Acesate atitudini ne arata ca crestinii nu trebuie sa se lase calcati in picioare si sa lase capul jos cand nu e dreptate ci sa fie dornici dupa dreptate si sa o sustina.
     
   "Cu cat vedea mai clar ratacirile papalitatii, cu atat mai serios prezenta invatatura Bibliei."

  Cand era pe moarte a spus celor ce venisera la el sa-l convinga sa retracteze: "Nu voi muri ci voi demasca mai departe faptele rele ale calugarilor"
   "Predica moartea lui Hristos prelatilor trufasi si moartea de martir nu va intarzia. Adica,ce, sa traiesc si sa tac?.....Niciodata! Sa cada lovitura, ii astept caderea"
   Vazand caracterul acestui om al lui Dumnezeu mai putem noi trai si totusi, sa fim morti? Mai putem sa tacem? Fie ca Domnul sa ne intareasca, sa ne ajute  si sa ne dea curaj sa nu tacem.

[GhitaB]

Capitolul 6
ÃŽnvăţăm săptămâna asta despre Huss ÅŸi Ieronim. 

[Iedidia]

Aş vrea atât de mult ca toţi cei care au trăit experienţe triste cu biserica aşa cum sunt descrise cele de la topicul "Păstorul, Lupii şi Oile" să înveţe această lecţie împortantă pe care a învăţat-o şi Huss atunci când a trecut prin experienţe similare cu ale lor... nu e nimic nou sub soare... istoria se repetă...

"Mintea lui Huss, în această etapă a carierei sale, pare să fi fost scena unui conflict dureros. Cu toate că biserica căuta să-l intimideze cu tunetele ei, el nu renunţase la autoritatea ei. Biserica romană era încă pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul şi vicarul lui Dumnezeu. Huss se lupta împotriva abuzului de autoritate, şi nu împotriva principiului în sine. Acest fapt a produs o luptă teribilă între convingerile şi înţelegerile lui şi cererile conştiinţei. Dacă autoritatea era dreaptă şi infailibilă, aşa cum o credea a fi, cum se făcea că el se simţea îndemnat să nu i se supună? Să asculte, vedea că este un păcat; dar cum putea ca ascultarea de o biserică infailibilă să-l ducă într-o astfel de situaţie? Aceasta era pentru el o problemă de nerezolvat; era îndoiala care-l chinuia ceas cu ceas. Singurul răspuns pe care l-a dat a fost că acum se repetă ceea ce se întâmplase şi în zilele Mântuitorului, când preoţii bisericii decăzuseră cu totul şi foloseau autoritatea lor legală în scopuri ilegale. Aceasta l-a dus să adopte pentru conduita sa, cât şi să predice altora, maxima că învăţăturile Scripturii oferite înţelegerii trebuie să îndrume conştiinţa; cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbeşte prin Biblie, şi nu biserica ce vorbeşte prin preoţi este călăuza infailibilă." (Wylie, b.3, cap.2)."

[Iedidia]

"Dumnezeu a îngăduit ca o mare lumină să strălucească asupra minţilor acestor bărbaţi aleşi, descoperindu-le multe din rătăcirile Romei; dar ei n-au primit toată lumina care trebuia dată lumii. Prin aceşti slujitori ai Săi, Dumnezeu conducea poporul afară din întunericul romanismului; dar mai existau multe şi mari piedici ce trebuia înfruntate. El i-a condus pas cu pas, pe măsură ce ei le puteau suporta. Ei nu erau pregătiţi să primească dintr-o dată toată lumina. Dacă ar fi fost prezentată astfel, ca strălucirea deplină a soarelui de amiază, aceia care au stat multă vreme în întuneric s-ar fi îndepărtat de ea. De aceea, El le-a descoperit-o conducătorilor puţin câte puţin, pe măsură ce putea fi primită de popor. De la un secol la altul, alţi lucrători credincioşi aveau să urmeze, pentru a conduce poporul mai departe pe calea reformei."

Doamne cât de mult Å£i-am uÅŸura lucrarea dacă am crede acest adevăr... dacă am crede că Tu ÅŸi astăzi lucrezi la fel cu fiii oamenilor... 

[GhitaB]

Bine te-ai alăturat studiului nostru, Iedidia! 

Câteva secvenţe impresionante:

* Admis ca student bursier la Universitatea din Praga, Ioan Huss a mers însoţit de mama sa. Tatăl său murise. "Când s-au apropiat de marele oraş, ea a îngenunchiat lângă tânărul orfan şi a cerut asupra lui binecuvântarea Tatălui lor ceresc. Puţin îşi dădea acea mamă seama cum urma să se răspundă rugăciunii ei."


* Cele 2 tablouri reprezentând pe papa în contrast cu Domnul Isus... evanghelizare prin pictură.

* "Te conjur, prietenul meu să nu rupi acest sigiliu până când nu vei fi primit certitudinea că sunt mort."... cuvinte scrise de Huss pe plicul conţinând adevărate sfaturi de viaţă creştină, trimis prietenului său. ("Fereşte-te să-ţi împodobeşti casa mai mult decât sufletul..." - unul dintre îndemnurile din plic.)

* "Vino în faţă cu curaj; aprinde focul în faţa mea. Dacă m-aş fi temut, n-aş fi aici." - cuvintele lui Ieronim adresate celui care a aprins rugul...

* "Oamenii ar fi putut mai degrabă să încerce să întoarcă soarele înapoi din drumul său, decât să oprească zorii acelei zile care erau gata să se reverse asupra lumii."

[GhitaB]

  Urmează:

Capitolul 7. Despărţirea lui Luther de Roma

[Iedidia]

"...necunoscând altă temere decât temerea de Dumnezeu şi nerecunoscând nici o altă temelie pentru credinţa religioasă decât Sfintele Scripturi, Luther a fost omul timpului lui..."
Voi cum aţi defini omul timpului nostru?

[`emy Dani]

"...necunoscând altă temere decât temerea de Dumnezeu şi nerecunoscând nici o altă temelie pentru credinţa religioasă decât Sfintele Scripturi, Luther a fost omul timpului lui..."
Voi cum aţi defini omul timpului nostru?

N-ar trebui să fie aceeaşi definiţie?

[Iedidia]

N-ar trebui să fie aceeaşi definiţie?

Putem să spunem cu certitudune şi sinceritate că este?

[Iedidia]

"Teama de Dumnezeu era prezentă în inima lui Luther, făcându-l în stare să menţină fermitatea scopului şi conducându-l la o adâncă umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Avea un simţ înnăscut al dependenţei de ajutorul divin şi începea totdeauna ziua cu rugăciune, în timp ce sufletul i se înălţa continuu în cereri pentru călăuzire şi sprijin. "O rugăciune bună, zicea el, înseamnă mai mult decât jumătate din studiu." (D'Aubigné, b.2, cap.2)"

[Iedidia]

"Luther îi întâmpina cu Biblia şi numai cu Biblia. (...) ...a declarat categoric că creştinii nu trebuiau să primească alte învăţături decât acelea care se întemeiază pe autoritatea Sfintelor Scripturi."

"Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susţină Biblia şi numai Biblia, ca măsură a tuturor învăţăturilor şi ca temelie a tuturor reformelor... Înainte de a primi orice învăţătură sau percept, trebuie să cerem un clar "Aşa zice Domnul" în sprijinul ei."

[`emy Dani]

Putem să spunem cu certitudune şi sinceritate că este?

Ar vrea Domnul! Dar nu-i...

[Iedidia]

Ar vrea Domnul! Dar nu-i...

Dacă Domnul vrea... pe noi ce ne împiedică?
Nu mai există astăzi oamenii care iubesc sincer pe Dumnezeu sau cauza Lui?
Dacă nu există, de ce nu? Dacă există cum îi tratăm? Cum îi primim? Îi recunoaştem noi ca fiind ceea ce sunt, reformatori? Aş avea 1000 de întrebări...

[Iedidia]

"Unii îl acuzau că lucrează pripit şi cu patimă. Alţii îl acuzau de încumetare, declarând că nu era condus de Dumnezeu, ci lucra din mândrie şi din exces de zel. "Cine nu ştie", răspundea el, "că un om rareori susţine o idee nouă fără să aibă aparenţe de mândrie şi fără să fie acuzat că dă naştere la certuri? De ce au fost daţi morţii Hristos şi toţi martirii? Deoarece ei păreau a fi nişte dispreţuitori mândri ai înţelepciunii timpului lor şi pentru că aduceau noutăţi fără ca mai întâi să primească sfatul învăţăturilor şi părerilor vechi"."

[Iedidia]

"A-i lumina şi a-i reforma pe oameni însemna în realitate subminarea autorităţii Romei, a opri mii de şuvoaie care acum curgeau în tezaurul ei, şi în felul acesta reducerea extravaganţei şi luxului conducătorilor papali. Mai mult decât atât, a-i învăţa pe oameni să gândească şi să acţioneze ca fiinţe responsabile, privind numai la Hristos pentru mântuire, ar fi însemnat prăbuşirea scaunului pontifical şi în cele din urmă distrugerea autorităţii lor."

Câte de multe asemănări cu ceea ce se petrece şi azi prin bisecică...

[Iedidia]

"La reproşurile vrăjmaşilor lui, care-l dispreţuiau pentru slăbiciunea cauzei sale, Luther răspundea: "Cine ştie dacă nu Dumnezeu m-a ales şi m-a chemat şi dacă ei n-ar trebui să se teamă că, dispreţuindu-mă pe mine, Îl dispreţuiesc pe Însuşi Dumnezeu? Moise era singur la ieşirea din Egipt; Ilie era singur în timpul domniei lui Ahab; Isaia era singur în Ierusalim; Ezechiel era singur în Babilon...Dumnezeu n-a ales niciodată ca profet nici pe marele preot, nici vreun alt personaj mare; ci de obicei a ales oameni umili şi dispreţuiţi, l-a ales pe păstorul Amos. În toate vremurile, sfinţii trebuiau să-i mustre pe cei mari, regi, prinţi, preoţi şi oameni înţelepţi, cu primejdia vieţii lor... Eu nu spun că sunt profet; dar spun că ar trebui să se teamă mai ales pentru că eu sunt singur şi ei sunt mulţi. De un lucru sunt sigur: Cuvântul lui Dumnezeu este de partea mea, şi nu a lor". (Idem, b.6, cap.10)"

Interesant punct de vedere, nu?

[GhitaB]

Mi-a plăcut cum Frederick, electorul de Saxonia a luat poziţie de partea lui Luther apărându-l împotriva legatului papal:
"ÃŽntrucât Dr. Martin a apărut înaintea voastră la Augsburg, ar trebui să fiÅ£i satisfăcuÅ£i. Nu ne-am aÅŸteptat că vă veÅ£i strădui să-l faceÅ£i să retracteze fără să-l fi convins de greÅŸelile lui."