ForumAZSMR.Net :: "Duhurile care sunt in inchisoare"?...

Quote from: raji on 29 September 2009 - 16:18.37

Cu ce scop le-a predicat Isus „duhurilor care sunt în închisoare“?
ÎN 1 PETRU 3:19, 20, după ce descrie învierea lui Isus la viaţă spirituală, apostolul spune: „În [această stare] S-a şi dus şi a predicat duhurilor care sunt în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se pregătea corabia“. Comentând pe marginea acestui text, Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words spune: „În 1 Pet. 3:19 probabil nu se face referire la veşti îmbucurătoare (nu există dovezi faptice că Noe a predicat astfel de veşti, nici nu există dovezi că spiritele oamenilor antediluvieni sunt, în realitate, «în închisoare»), ci la acţiunea lui Cristos de după învierea Sa de a le proclama spiritelor îngereşti decăzute victoria Sa“ (vol. 3, pag. 201, 1981). Termenul grecesc pentru predicare, kerýsso, se referă la o proclamare care poate fi atât despre ceva bun, cât şi despre ceva rău, aşa cum Iona a proclamat distrugerea iminentă a cetăţii Ninive. Singurele duhuri, sau spirite, întemniţate la care se face referire în Scripturi sunt acei îngeri din zilele lui Noe care au fost ‘aruncaţi în cel mai mare adânc de întunecime’ şi ‘păstraţi pentru judecata zilei celei mari, în lanţuri veşnice, în întuneric’ (2 Petru 2:4, 5; Iuda 6). Prin urmare, această predicare a înviatului Isus nu putea fi decât o predicare a judecăţii. Se poate observa că Apocalipsa, transmisă prin viziune lui Ioan de către Cristos Isus spre sfârşitul secolului I e.n., conţine multe lucruri cu privire la Satan Diavolul, la demonii săi şi la distrugerea lor definitivă, aceasta fiind o predicare a judecăţii (Apocalipsa 12—20). Faptul că Petru a folosit timpul trecut („a predicat“) arată că această predicare a avut loc înainte de scrierea primei sale scrisori.

Cum ne putem împotrivi demonilor?
„Pe îngerii care nu şi-au păstrat locul iniţial, ci şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei, [Dumnezeu] i-a păstrat pentru judecata zilei celei mari, cu lanţuri eterne, în întuneric dens.“ — IUDA 6.
„RĂMÂNEŢI lucizi, vegheaţi!“, ne avertizează apostolul Petru. „Vrăjmaşul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (1 Petru 5:8). Iar cu privire la demoni, apostolul Pavel a spus: „Nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii. Nu puteţi să beţi paharul lui Iehova şi paharul demonilor; nu puteţi să luaţi parte la «masa lui Iehova» şi la masa demonilor“. — 1 Corinteni 10:20, 21.
2 Cine sunt Satan Diavolul şi demonii? Când şi cum au venit în existenţă? Au fost creaţi de Dumnezeu? Cât de mare este influenţa lor asupra oamenilor? Ne putem apăra împotriva lor? Dacă da, cum?
Cum au venit în existenţă Satan şi demonii?
3 La începutul istoriei omenirii, când prima pereche de oameni se afla în grădina Edenului, un înger al lui Dumnezeu s-a răzvrătit. De ce? Deoarece a fost nemulţumit de rolul pe care îl avea în organizaţia cerească a lui Iehova. Când au fost creaţi Adam şi Eva, el a profitat de ocazie pentru a-i face pe aceştia să i se supună şi să i se închine lui, nu adevăratului Dumnezeu. Răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu şi împingându-i pe primii oameni în păcat, acest înger a devenit Satan Diavolul. Cu timpul, şi alţi îngeri i s-au alăturat în răzvrătire. Ce au făcut ei? — Geneza 3:1–6; Romani 5:12; Revelaţia 12:9.
4 Din Scripturile inspirate aflăm că, înainte de marele Potop din zilele lui Noe, unii îngeri au arătat un interes nepotrivit faţă de femeile de pe pământ. Având intenţii greşite, „fiii [cereşti ai] adevăratului Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii, pe cele pe care le-au ales“. Din aceste legături nefireşti s-a născut o progenitură hibridă, nefilimii (Geneza 6:2–4). Creaturile spirituale care l-au nesocotit astfel pe Dumnezeu au trecut de partea lui Satan în răzvrătirea împotriva lui Iehova.
5 Când Iehova a adus Potopul asupra omenirii, nefilimii şi mamele lor pământene au pierit. Îngerii răzvrătiţi au fost nevoiţi să se dematerializeze şi să se întoarcă în domeniul spiritual. Însă nu s-au mai putut întoarce la „locul [lor] iniţial“, alături de Dumnezeu. Dimpotrivă, ei au fost condamnaţi la „întuneric [spiritual] dens“, numit în Biblie Tartar. — Iuda 6; 2 Petru 2:4.
6 De când şi-au pierdut „locul iniţial“, îngerii răi au devenit acoliţii lui Satan, susţinând interesele lui nelegiuite. De atunci, demonii nu se mai pot materializa în oameni. Totuşi, ei îi ademenesc pe oameni să comită tot felul de perversiuni sexuale. De asemenea, demonii reuşesc să-i înşele cu succes pe oameni prin intermediul practicilor spiritiste, cum ar fi descântecele, voodoo şi apelarea la mediile spiritiste (Deuteronomul 18:10–13; 2 Cronici 33:6). Îngerii răi vor avea aceeaşi soartă ca a Diavolului: distrugerea eternă (Matei 25:41; Revelaţia 20:10). Până atunci trebuie să ne împotrivim lor cu fermitate. Iată de ce este înţelept să ştim cât de puternic este Satan şi cum ne putem împotrivi lui şi demonilor.
Cât de puternic este Satan?
7 Satan l-a calomniat pe Iehova de-a lungul întregii istorii a omenirii (Proverbele 27:11). El exercită influenţă asupra majorităţii oamenilor. În 1 Ioan 5:19 se spune: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“. Acesta este motivul pentru care Diavolul a putut să-i ofere lui Isus, când l-a ispitit, autoritatea şi gloria ‘tuturor regatelor pământului locuit’ (Luca 4:5–7). Apostolul Pavel a spus cu referire la Satan: „Dacă vestea bună pe care o anunţăm este acoperită cu văl, este acoperită cu văl printre cei ce pier, printre cei necredincioşi, cărora dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea, ca să nu poată pătrunde în ea lumina glorioasei veşti bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:3, 4). Satan este un „mincinos şi tatăl minciunii“, dar se dă drept „înger de lumină“ (Ioan 8:44; 2 Corinteni 11:14). El are atât puterea, cât şi metodele necesare pentru a orbi mintea conducătorilor lumii şi a supuşilor lor. El îi înşală pe oameni recurgând la dezinformare şi răspândind învăţături şi tradiţii religioase false.
8 Puterea şi influenţa lui Satan au fost evidente în zilele profetului Daniel, acum aproape 2 500 de ani. Când Iehova a trimis un înger cu un mesaj de încurajare pentru Daniel, îngerul a întâmpinat opoziţie din partea ‘prinţului [demon al] regatului Persiei’. Îngerul fidel a fost ţinut pe loc douăzeci şi una de zile, până când „Mihael, unul dintre prinţii cei mai de seamă“, i-a venit în ajutor. În aceeaşi relatare se vorbeşte despre „prinţul [demon al] Greciei“ (Daniel 10:12, 13, 20). Iar în Revelaţia 13:1, 2, Satan este numit „balaurul“ care îi dă fiarei politice „puterea, tronul şi o mare autoritate“.
9 Nu este surprinzător că apostolul Pavel a scris: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Chiar şi în zilele noastre, forţele demonice aflate sub conducerea lui Satan Diavolul acţionează din culise, exercitând influenţă asupra conducătorilor umani şi a omenirii în general, împingându-i să comită genociduri, acte de terorism şi crime abominabile. În continuare vom vedea cum ne putem împotrivi acestor forţe spirituale puternice.
Cum ne putem apăra?
10 Nu putem să le facem faţă lui Satan şi îngerilor lui răi doar cu puterile noastre, fizice sau mintale. Pavel ne sfătuieşte: „Întăriţi-vă în Domnul şi în tăria puterii sale!“ Trebuie să ne îndreptăm spre Dumnezeu pentru ocrotire. Apostolul adaugă: „Îmbrăcaţi-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteţi rămâne neclintiţi împotriva maşinaţiilor Diavolului. . . . Luaţi armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut tot ce vi s-a cerut, să rămâneţi neclintiţi“. — Efeseni 6:10, 11, 13.
11 Pavel şi-a sfătuit de două ori colaboratorii creştini să îmbrace „armura completă care provine de la Dumnezeu“. Cuvântul „completă“ transmite ideea că nu ne putem împotrivi atacurilor demonice având o atitudine indiferentă. Aşadar, care sunt componentele armurii spirituale de care creştinii au mare nevoie astăzi pentru a se apăra împotriva demonilor?
Cum putem ‘rămâne neclintiţi’?
12 Pavel explică: „Rămâneţi, aşadar, neclintiţi: încingeţi-vă mijlocul cu adevărul, îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii“ (Efeseni 6:14). Cele două piese ale armurii despre care se vorbeşte aici sunt brâul, sau centura, şi platoşa. Un soldat trebuia să-şi strângă bine centura pentru a-şi proteja mijlocul (coapsele şi partea inferioară a abdomenului), precum şi pentru a susţine greutatea sabiei. În mod asemănător, adevărul biblic trebuie, figurativ vorbind, înfăşurat strâns în jurul nostru ca să putem trăi în armonie cu el. Avem un program zilnic de citire a Bibliei? Ia parte toată familia la el? Avem obiceiul de a analiza cu întreaga familie textul zilei? Ţinem pasul cu explicaţiile oferite de „sclavul fidel şi prevăzător“ în publicaţii (Matei 24:45)? Dacă da, înseamnă că ne străduim să urmăm sfatul apostolului Pavel. De asemenea, avem la dispoziţie casete video şi DVD-uri care ne pot oferi îndrumare biblică. Faptul de a ţine strâns adevărul ne poate ajuta să luăm decizii înţelepte şi să evităm o cale greşită.
13 Platoşa avea rolul de a proteja pieptul, inima şi alte organe vitale ale soldatului. Creştinii îşi pot ocroti inima simbolică, adică persoana lăuntrică, cultivând iubire pentru dreptatea lui Dumnezeu şi însuşindu-şi normele drepte ale lui Iehova. Platoşa spirituală ne ajută să nu minimalizăm importanţa Cuvântului lui Dumnezeu. Pe măsură ce ajungem ‘să urâm răul şi să iubim binele’, ne ferim piciorul de „orice cale rea“. — Amos 5:15; Psalmul 119:101.
14 Soldaţii romani purtau o încălţăminte adecvată, care le permitea să mărşăluiască sute de kilometri pe drumurile romane ce străbăteau imperiul. Ce înseamnă pentru un creştin ‘să-şi încalţe picioarele cu promptitudinea de a predica vestea bună a păcii’ (Efeseni 6:15)? Să fie gata de acţiune! De aceea, noi le împărtăşim cu promptitudine altora vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu ori de câte ori se iveşte ocazia (Romani 10:13–15). Faptul de a fi activi în lucrarea de predicare este o ocrotire împotriva „maşinaţiilor“ lui Satan. — Efeseni 6:11.
15 Pavel spune în continuare: „Mai presus de toate, luaţi marele scut al credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău“ (Efeseni 6:16). Sfatul de a lua marele scut al credinţei este introdus prin expresia „mai presus de toate“, ceea ce sugerează că această piesă a armurii este foarte importantă. Credinţa noastră nu trebuie să aibă nicio fisură. Asemenea unui scut protector mare, credinţa ne fereşte de „săgeţile aprinse“ ale lui Satan. Ce ar putea fi ele astăzi? Insulte care rănesc adânc, minciuni şi semiadevăruri răspândite de duşmani şi de apostaţi în încercarea de a ne slăbi credinţa. Aceste ‘săgeţi’ ar mai putea lua forma tentaţiei de a adopta un stil de viaţă materialist. Am putea deveni preocupaţi de cumpărarea cât mai multor bunuri sau am putea ajunge chiar să concurăm cu cei ce au alunecat pe panta unui mod de viaţă ostentativ. Probabil că aceştia au investit mulţi bani în maşini şi în case, mai mari şi mai bune, sau îşi etalează bijuteriile scumpe ori hainele după ultima modă. Indiferent de ceea ce fac alţii, trebuie să avem o credinţă suficient de puternică pentru a ne feri de aceste ‘săgeţi aprinse’. Cum se clădeşte şi se păstrează o credinţă puternică? — 1 Petru 3:3–5; 1 Ioan 2:15–17.
16 Ne putem apropia de Dumnezeu studiind personal şi cu regularitate Biblia şi rugându-ne cu sinceritate. Îl putem implora pe Iehova să ne întărească credinţa şi să ne ajute să acţionăm în armonie cu rugăciunile noastre. De exemplu, ne pregătim cu atenţie pentru studiul săptămânal al Turnului de veghe ca să participăm cu răspunsuri la întrunire? Dacă studiem Biblia şi publicaţiile biblice, vom avea o credinţă puternică. — Evrei 10:38, 39; 11:6.
17 Pavel încheie descrierea armurii spirituale cu următorul sfat: „Luaţi coiful salvării şi sabia spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu“ (Efeseni 6:17). Coiful proteja capul şi creierul soldatului, adică partea responsabilă cu luarea deciziilor. În mod asemănător, speranţa noastră creştină ne ocroteşte mintea (1 Tesaloniceni 5:8). În loc să ne umplem mintea cu obiective lumeşti şi cu dorinţe materialiste, trebuie să ne concentrăm asupra speranţei oferite de Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. — Evrei 12:2.
18 Ultimul element care ne ajută să ne împotrivim influenţei lui Satan şi a demonilor este cuvântul, sau mesajul, lui Dumnezeu consemnat în Biblie. Acesta este un motiv în plus pentru a nu neglija programul de citire cu regularitate a Bibliei. O cunoştinţă temeinică din Cuvântul lui Dumnezeu este o protecţie împotriva minciunilor lui Satan, a campaniei de dezinformare duse de demoni şi a vorbirii maliţioase a apostaţilor.
‘Rugaţi-vă oricând’!
19 În curând, Satan, demonii şi această lume rea vor fi înlăturaţi. Satan ştie că „nu mai are decât puţin timp“. El este plin de furie şi poartă război „cu cei . . . care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:12, 17). Este, aşadar, vital să ne împotrivim lui Satan şi demonilor!
20 Cât de recunoscători trebuie să fim pentru îndemnul de a îmbrăca armura completă care provine de la Dumnezeu! Pavel încheie descrierea armurii spirituale cu următorul sfat: „Rugându-vă oricând în spirit, cu orice fel de rugăciune şi implorare. Pe lângă aceasta, rămâneţi treji cu toată stăruinţa şi cu implorare pentru toţi sfinţii“ (Efeseni 6:18). Rugăciunea ne întăreşte din punct de vedere spiritual şi ne ajută să rămânem vigilenţi. Să luăm în serios cuvintele lui Pavel şi să ne rugăm încontinuu. Astfel ne vom putea împotrivi lui Satan şi demonilor.