ForumAZSMR.Net :: Un singur lucru

Un singur lucru.

Trăim un timp solemn. O vreme de pace înainte de a izbucni furtuna neamurilor. O vreme de cercetare de care cu siguranță depinde viața veșnică sau pierderea ei. O vreme când toate lucrurile se vor schimba.
Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.” Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. (Evrei 12:25-29)

Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? (2 Petru 3:10-12)

Pământul cu tot ce este pe el va arde…. Un adevăr neplăcut , nedorit dar de mare valoare.
Tot ce am strâns pe pământ cu atâta trudă, va arde. Acum trăim acel timp când totul se clatină si la orizont se vede prin credință un cer nou și un pământ nou.

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13)

Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică. (Isaia 24:19-20)

Să ne punem serios câteva întrebări. Unde este un loc sigur de scăpare?, Ce am strâns pe acest pământ se va clătina? Tot ce am făcut cu atâta trudă si cheltuială, va rezista? Dar eu? Facem mereu o alegere continuă, o casa mai bună,o mașină cât mai rentabilă, o mobilă mai luxoasă, un concediu cât mai plăcut.

Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. (Eclesiastul 2:4-9)

Solomon a constatat următorul lucru. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare. (Eclesiastul 2:11)
În toate lucrurile, deșertăciune…nimic trainic sub soare. Atunci pentru ce ne trudim? Este vreun lucru pentru care merită să te trudești și să trăiești sub soare?

Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:38-
42)

Iată singurul lucru care nu ni se va lua. (clătina)
Hristos Lumina lumii 58:5
Acel "singur lucru", care era necesar Martei, era un spirit liniştit, de devoţiune, o mai mare preocupare pentru cunoştinţele privitoare la viaţa veşnică şi binecuvântările necesare pentru creşterea spirituală. Avea nevoie de mai puţină preocupare pentru cele trecătoare şi mai multă pentru cele care rămân veşnic. Isus voia să-i înveţe pe copiii Săi să sesizeze orice ocazie de a câştiga acea cunoştinţă care-i face înţelepţi spre mântuire. Cauza lui Hristos are nevoie de lucrători pricepuţi şi energici. Cei asemenea Martei, cu zelul lor pentru lucrarea religioasă, au un câmp întins în faţa lor. Dar ei trebuie să stea mai întâi ca Maria la picioarele lui Isus. Sârguinţa, promptitudinea şi energia trebuie să fie sfinţite prin harul lui Hristos şi atunci viaţa va fi o putere neînfrântă spre bine.

Să stai la picioare lui Isus, când marea parte a omenirii caută locuri onorabile, mai sus și tot mai sus, este ceva care ne surprinde.
Acest sfat al mântuitorului pare ciudat astăzi pentru mulți creștini. Pe oameni îi apucă frica. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. (Luca 8:35)
Deseori oamenii nu înțelege lucru acesta. Când toți se zbat se frământ să strângă, tu sa stai la picioarele lui Isus.,,în toate mințile,,
Acesta este cel mai sigur lucru și singurul care ne lipsește, dacă vrem să avem viața veșnică.
Un singur lucru făcea Pavel.

Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:12-14)

Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos (Filipeni 3:7-8)

Ca să-l câștigi pe Hristos trebuie să lași toate lucrurile și să le socotești ca un gunoi. Acesta pare o curata nebunie. Acesta face pe cei mai mulți oameni să-i apuce frica si să socotească o mare pierdere.
Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat; (Isaia 2:12)

David a înțeles si el acest LUCRU. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui. (Psalmi 27:4)
Tânărul care nu a înțeles acest lucru. Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii. (Marcu 10:17-22)
Hristos Lumina lumii 57:6-8
"Un lucru îţi lipseşte", a zis Isus. "Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te de vinde ce ai, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă." Hristos a citit în inima fruntaşului. Numai un lucru îi lipsea, dar acesta era un principiu vital. El avea nevoie de iubirea lui Dumnezeu în suflet. Dacă golul acesta nu era umplut, era fatal pentru el; întreaga lui fiinţă avea să se schimbe în rău. Prin îngăduinţă, egoismul s-ar fi întărit. Dar, ca să primească iubirea lui Dumnezeu, trebuia să renunţe la iubirea de sine.
Hristos a pus la încercare pe acest om. L-a invitat să aleagă între comorile cereşti şi slava pământească. Comoara cerească îi era asigurată dacă Îl urma pe Hristos. Dar eul trebuia înfrânt; voinţa sa trebuia pusă sub conducerea lui Hristos. Însăşi sfinţenia lui Dumnezeu era oferită tânărului conducător. El avea privilegiul să devină un fiu al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos la comoara cerească. Dar trebuia să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Mântuitorul pe cărarea lepădării de sine.
Cuvintele lui Hristos erau echivalente cu această invitaţie: "Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi". Iosua 24, 15. Alegerea era lăsată pe seama lui. Isus dorea cu ardoare convertirea lui. El îi arătase punctul slab din caracter şi aştepta cu interes rezultatul. Dacă se hotăra să-L urmeze pe Hristos, trebuia să asculte în totul cuvintele Lui. Trebuia să părăsească planurile sale ambiţioase. Cu câtă nerăbdare, cu câtă îngrijorare privea Mântuitorul la tânăr, nădăjduind că va ceda îndemnurilor Duhului lui Dumnezeu.
Hristos Lumina lumii 57:12
Mii de oameni trec prin aceleaşi experienţe având de ales între Hristos şi lume; şi mulţi aleg lumea. Asemenea tânărului fruntaş, ei se îndepărtează de Mântuitorul, zicând în inima lor: "Nu vreau ca Omul acesta să-mi fie conducător".

Ieremia spune cum a primit el cuvintele domnului. Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor! (Ieremia 15:16)
Este spre binele nostru să primim cuvintele Domnului. Numai așa ne pregătim sa ne întâlnim cu Dumnezeu. De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!” (Amos 4:12)
De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. (Matei 24:44)