Organizaţia bisericii

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[mihai dumitru]

Aţi avut vreodată întrebări pe acestă temă? Eu am nenumărate! Sper să mă ajute cineva...vă rog.(Doresc numai răspunsuri bazate pe Biblie şi mai puţin pe tradiţii interpretabile sau e.g.w)
 Iată câteva:
Ce numeşte Dumnezeu astăti "Biserica Sa"?
A fost în planul veşnic al lui Dumnezeu să fie vreo ierarhie( funcţii) în biserica Sa? În ce formă?
Biserica organizată de Dumnezeu presupune neapărat o organizaţie?
Care a fost cea mai eficientă formă de organizare a poporului lui Dumnezeu?
Credem azi în succesiunea apostolică( hirotonirea punerii mainilor)?

[mihai dumitru]

                                                      Adevărata Biserică

   Ce numeşte Dumnezeu Biserica Sa?
Evrei 12:23  …Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi…
Psalmi 87:5  Iar despre Sion este zis: „Toţi s-au născut în el” şi Cel Prea Înalt îl întăreşte.
1 Timotei 3:15  Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.
Evrei 3:6  Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
1 Petru 2:5  Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
Matei 18:20  Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.
Romani 16:5 Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor. Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos."
1 Corinteni 16:19  Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul.
Filimon 1:2  către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către Biserica din casa ta...
Fapte 20:20 Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case…"
   "Dumnezeu are o biserică. Ea nu este o catedrală măreaţă, nici biserica naţională şi nici diferitele denominaţiuni. Ea este formată din oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale. ‚Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.’ Oriunde Hristos se află în mijlocul chiar şi a câtorva oameni, aceasta este biserica lui Hristos, pentru că numai prezenţa Celui Înalt şi Sfânt care trăieşte veşnic poate constitui o biserică." E.White - Upward Look, 315
   "Nu există o altă biserică decât adunarea celor care au cuvântul lui Dumnezeu şi care sunt curăţaţi prin el." E.White - 4 Spirit of Prophecy, 237
   "De la început sufletele credincioase au constituit biserica pe pământ. În fiecare eră Dumnezeu a avut veghetorii Săi, care au dus o mărturie credincioasă generaţiei în care au trăit… Porţile iadului nu au putut triumfa asupra poporului Său." E.White - Acts of the Apostles, 11
   "Cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, care nu trăiesc numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, formează biserica viului Dumnezeu." E.White – Comentarii Biblice, Vol. 7, 949


Organizatorul  şi organizaţia Bisericii

   Cine poate organiza Biserica lui Dumnezeu? Cine cheamă oameni? Cine alege oameni? Cine trimite? Cine conduce? Cine direcţionează?
Zaharia 6:12-13.Iată Omul al cărui nume este Odrasla; şi El va creşte din locul Său, şi va construi Templul Domnului. Chiar El va construi templul Domnului, şi va purta gloria; şi va sta şi va guverna pe Tronul Său, şi va fi Preot pe Tronul Său, şi sfatul de pace va fi între ei doi.
Efeseni 1:22,23  El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, (23) care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.
Matei 16:18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: Petros), şi pe această piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
Matei 10:5  Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;
Matei 20:2  S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu pe zi, şi i-a trimis la vie.
Luca 10:1  După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
Fapte 1:24  Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, (25) ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.”
Fapte 16:7  Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. (8) Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogorât la Troa.
Fapte 9:10-15  În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el. (11) Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; (12) şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” (13) „Doamne” a răspuns Anania „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; (14) ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău. (15) Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel.


Organizarea de la Cap

   Este posibil ca un deget sau un organ să organizeze trupul?
Coloseni 1:18  El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
Efeseni 4:11-16  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, (12) pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, (13) până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; (14) ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; (15) ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (16) Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

„Citiţi din nou în acel verset şi în următorul (Efeseni 4:14,15): „Ca să nu mai fim prunci, plutind încoace şi încolo, şi purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin înşelăciunea oamenilor, prin abilitatea lor şireată, prin care aşteaptă să înşele; ci spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El care este Capul, Hristos.”
Aici este adevărata organizare, şi nu există alta; „Spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El care este Capul, Hristos, de la care tot trupul, îmbinat împreună şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură de întărire, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, făcând creşterea trupului spre zidirea sa în dragoste.”
Aici este reorganizarea; şi nu este o altă cale. Orice organizare care nu vine de la Isus Hristos nu este deloc organizare; este numai o maşinărie.
Observaţi că această organizare – această reorganizare, vine de la CAP. Organizarea nu vine de la membre; ea vine de la Cap. Să recitesc acest lucru acum, şi voi mai adăuga un verset. „Spunând adevărul în dragoste” – acesta este trupul lui Hristos – „spunând adevărul în dragoste” – aceste membre – „să crească în toate privinţele în El care este Capul, Hristos;” de la cine? – de la Hristos – „tot trupul” – adică toate membrele. „Tot trupul, îmbinat împreună şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură de întărire, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei,” – aceasta de la Cap – „făcând creşterea trupului spre zidirea sa în dragoste.” Şi atunci nu vedeţi că numai aceasta este organizarea în biserica lui Hristos? Întreaga reorganizare trebuie să vină de la Hristos Însuşi prin Spiritul lui Dumnezeu. El o poate face; şi numai El.
Deschideţi de asemenea la Coloseni, la versetul corespondent celui asupra căruia v-am atras atenţia (Coloseni 2:18,19): „Nimeni să nu vă facă să vă pierdeţi premiul, făcându-şi voia lui însuşi în smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat zadarnic prin mintea sa carnală, şi neţinându-se strâns de CAPUL din care tot trupul hrănit şi strâns unit prin încheieturi şi legături creşte cu creşterea de la Dumnezeu.”
Aceasta spune că acest trup este clădit de la Cap; şi că cei care nu se ţin de Cap îşi pierd premiul. Se umilesc, lucrează, se roagă, şi aşa mai departe; dar ce contează toate acestea? Sunt numai fapte. Şi toate acestea pentru că nu recunosc Capul, „nu se ţin strâns de Cap.”
Astfel, corpul este organizat de la Cap. Energia vieţii, revărsându-se prin Spiritul lui Dumnezeu de la Cap către toate membrele – fiecare membru pus în mişcare de la Cap, fie care membru călăuzit de voinţa care locuieşte în Cap – aceasta este desăvârşirea organizării.
Trupul uman este la fel; şi aceasta este ilustrarea pe care Scriptura o foloseşte pentru aceasta. Iată trupul uman – multe membre, dar este un singur trup. Fie care membru al acestui trup la nostru pe care Dumnezeu ni l-a dat, este pus în mişcare şi călăuzit de către cap.
Apropo; să rămânem puţin asupra acestui gând. În trupurile noastre pe care le avem mereu cu noi, şi pe care le-am dirijat astăzi – de ce în toate îndemnurile Spiritului Profetic către reorganizare, reforma în sănătate apare mereu? De ce, aşa cum a fost citat în mod clar astăzi: „Sunt făcut într-un mod uimitor şi minunat”? – Pentru că în această organizaţie în care noi înşine suntem, trupurile noastre pe care Dumnezeu ni le-a făcut, El ne-a prezentat o ilustraţie veşnică a organizării bisericii. Şi este o mare nepăsare, şi de aici, orbire, faptul că nu se poate vedea organizarea bisericii – ceea ce trebuie aceasta să fie – când în fiecare zi, fiecare poartă cu el şi foloseşte mereu acest trup care este format din mai multe membre. Fiecare dintre aceste membre este pus în mişcare de către cap, şi nici unele nu ajung să se certe, chiar dacă ar exista diferenţă de opinie, sau ar acţiona în sensuri contrare.
Pur şi simplu nu puteţi avea o schismă în trupul pe care l-a organizat Dumnezeu de la Cap. De aceea, de vreme ce Dumnezeu cheamă la o reorganizare, să nu-i fie la nimeni teamă că va exista confuzie, sau schismă sau ceva de genul acesta. Nu există nici un pericol – cu excepţia acelora care nu se ţin strâns de Cap.
Cine compune biserica? – Cei care privesc la Cap; cei care caută Capul; cei care s-au alăturat Capului. Nu contează câte membre sunt, chiar dacă ce suntem unul de o parte a pământului şi altul de cealaltă parte a pământului, cele două membre se vor mişca împreună, şi vor acţiona împreună, deoarece Capul, Hristos Isus, Domnul, îi organizează pe amândoi, voinţa Sa îi pune în mişcare pe ambii, El este Cel care lucrează prin amândoi.”


   Alegerea unui om drept „Cap vizibil” al Bisericii  este o dogmă catolică şi reprezintă o negare a lui Hristos
Efeseni 5:23b  …Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului.
Coloseni 1:18  El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
Judecători 8:22  Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mâna lui Madian.” 23  Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.”
1 Samuel 8:5,7,8  Ei au zis: „Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” 7  Domnul i-a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. 8  Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
Judecatori 9:8-15  Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: „Împărăţeşte peste noi!” (9) Dar măslinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” (10) Şi copacii au zis smochinului: „Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!” (11) Dar smochinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” (12) Şi copacii au zis viţei: „Vino, tu, şi domneşte peste noi.” (13) Dar viţa le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?” (14) Atunci toţi copacii au zis spinului: „Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.” (15) Şi spinul a răspuns copacilor: „Dacă într-adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.”
   „Una dintre învăţăturile de seamă ale romanismului este aceea că papa este capul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu autoritate supremă peste episcopii şi preoţii din toate părţile lumii.” E.White – Marea Luptă, p. 51
- Planul de reorganizare oferit Bisericii adventiste (anul 1901) şi respingerea lui ulterioară
   „Dar înainte ca Conferinţa să se adune în sesiune, s-a consumat acea întâlnire din Camera Bibliotecii Clădirii Colegiului, în cadrul căreia sora White a vorbit despre chestiuni referitoare la conferinţa Generală şi la organizare, declarând că trebuie să existe „o întreagă nouă organizare şi să avem un Comitet care să fie compus nu numai din cinci care să conducă şi să deţină puterea, ci reprezentanţi ai celor din locurile de răspundere pentru interesele noastre educaţionale din Sanatorii, etc., că trebuie să existe fără întârziere o reînnoire. „Dacă trece această Conferinţă ca şi celelalte, cu aceeaşi manipulare, cu acelaşi ton, şi cu aceeaşi ordine – să ne ferească Dumnezeu! Să ne ferească Dumnezeu, fraţilor. … Şi până când nu se realizează acest lucru, trebuie să declarăm închisă conferinţa astăzi, ca în oricare altă zi. Acest lucru a fost perpetuat în ultimii 15 ani, sau mai mult [1901 minus 15 ne duce înapoi în 1866], iar Dumnezeu cheamă la o schimbare.
Din lumina pe care o am, aşa cum mi-a fost prezentat în simboluri, era o suprafaţă îngustă aici, şi în acea suprafaţă îngustă era ceva asemănător unui rege, un rege puternic care guverna. Dumnezeu vrea să spună ceea ce a afirmat, şi anume: ‚Eu doresc o schimbare aici.’ Vom avea acelaşi lucru? Aceleaşi idei din nou şi din nou, aceleaşi comitete – şi iată unde este acel mic tron – regele este aici, şi toate celelalte lucruri sunt secundare. Dumnezeu doreşte ca aceste comitete care au avut lucrurile în mâini un timp atât de îndelungat, să fie eliberate de comandă şi să aibă o şansă pentru viaţa lor şi să vadă dacă nu pot ieşi de pe acest făgaş în care se găsesc – lucru la care nu trag nici o speranţă, pentru că Spiritul lui Dumnezeu a tot lucrat, şi regele este tot acolo. Acum Domnul doreşte ca Spiritul Său să vină. El doreşte ca Duhul Sfânt să fie Rege.”
Privind astfel lucrurile, a fost adoptată o cu totul nouă Constituţie; şi faptul că aceasta a fost maniera de înţelegere a lucrurilor în adoptarea acestei Constituţii, este clar arătat în discuţiile purtate. Sub această Constituţie, Comitetul Conferinţei Generale era compus  dintr-un mare număr de oameni, cu puterea de a se organiza prin alegerea unui conducător, etc. Nu a fost ales nici un Preşedinte al Conferinţei Generale; şi nici nu s-au luat măsuri pentru asta. Preşedinţia Conferinţei Generale a fost eliminată pentru a elimina puterea centralizată, puterea unui singur om, regalitatea, monarhia.
Acum, după toate acestea, nu a durat mult până când întregul spirit şi principiul Organizării Conferinţei Generale să înceapă să se întoarcă din nou.”
În 1901, monarhia a fost îndepărtată în mod desăvârşit, iar Conferinţa însăşi ca întreg a conceput o nouă Constituţie. În cadrul Conferinţei Generale din 1903, uzurpatorii poziţiei şi autorităţii au venit cu Constituţia care se potrivea – şi au menţinut uzurparea lor, şi au reuşit să fie adoptată. În beneficiul uzurpării, a fost adusă înaintea Comitetului şi apărată acolo, pentru că, chiar cuvânt cu cuvânt: „Biserica trebuie să aibă un cap vizibil.” A.T.Jones – Istorie, Experienţe, Fapte

   Experienţa chemării lui Pavel
Galateni 1:1  Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi.
Galateni 1:15-18  Dar când Dumnezeu-care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale (16) să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om, (17) nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. (18) După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.
Galateni 2:1-9 După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit. (2)     M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. (3) Nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur, (4) din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; (5)  noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. (6) Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor-aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic. (7) Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, (8) căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor – (9)  şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.
   „În Fapte ni se spune că în Antiohia s-a hotărât ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva să se suie la Ierusalim pentru această problemă.  Dar Pavel spune că s-a suit "în urma unei descoperiri."  Galateni 2:2.  El nu s-a suit pur şi simplu datorită recomandării lor, ci acelaşi Duh l-a mişcat şi pe el şi pe ei.  El nu s-a suit ca să înveţe adevărul evangheliei, ci ca să-i păstreze puritatea; nu ca să afle ce este cu adevărat evanghelia, ci ca să le spună ce a predicat el printre păgâni. Cei care erau importanţi în adunare nu i-au dat nimic. El nu primise evanghelia de la nici un om, şi nu avea nevoie de mărturia nimănui ca să ştie că era adevărată. Când Dumnezeu vorbeşte, aprobarea unui om este o impertinenţă.  Domnul ştia că fraţii din Ierusalim au nevoie de mărturia lui, şi noii convertiţi aveau nevoie să ştie că aceia pe care Dumnezeu i-a trimis spun cuvintele lui Dumnezeu, şi prin urmare toţi spun acelaşi lucru.  Ei aveau nevoie de asigurarea că aşa cum ei se întorseseră de la "mulţi dumnezei" pentru a sluji singurului Dumnezeu, adevărul este de asemenea unul singur, şi că este numai o singură evanghelie pentru toţi oamenii.” E.Waggoner - Galateni

   Numai prezenţa Spiritului lui Dumnezeu în viaţa unui om îl califică de a fi predicator sau a îndeplini o slujbă în Biserica lui Dumnezeu
Luca 24:48,49  Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. (49) Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
Fapte 1:8  Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
1 Corinteni 12:8-11  De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; (9) altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; (10) altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. (11) Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
Romani 8:14  Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Romani 8:9  Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.
„Creştinii sunt cei „zidiţi,” nu ziditorii; cu excepţia acelor „lucrători împreună cu Dumnezeu” prin slujba Evangheliei pentru a aduce la El „pietrele” cu care El zideşte Casa. 1 Petru 2:4; 1 Corinteni 12:18.
Creştinii fiind astfel „zidiţi împreună,” constituie „Zidirea lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 3:9; Efeseni 2:22.
Aşa a fost când în ziua Cincizecimii „Omul al cărui nume este Odrasla” a început „să zidească Tabernacolul lui David care a căzut, şi să ridice ruinele lui.”
Observaţi: cei unsprezece apostoli pe care Domnul i-a lăsat pentru a începe sub Noua Ordine predicarea Evanghelie, erau bărbaţi care, fiecare dintre ei a fost în mod personal ales şi chemat de Domnul Însuşi pentru a-L urma.
Toţi au fost în legătură strânsă cu El şi au învăţat de la El pentru mai bine de trei ani.
Ei au fost hirotonisiţi de El în şi pentru această slujire a Evangheliei ca „lucrători împreună cu Dumnezeu” în lucrarea Sa de zidire a „Templului Domnului.”
Şi totuşi, cu toate acestea, nu li s-a îngăduit să predice un cuvânt sau să facă vreun lucru în acea slujbă pentru care au fost aleşi, chemaţi, învăţaţi, hirotonisiţi şi trimişi; ci trebuiau să „întârzie” în Ierusalim „până când vor fi înzestraţi cu putere de sus,” „să aştepte făgăduinţa Tatălui în botezul cu Duhul Sfânt” prin care trebuiau „să primească putere” – puterea de sus pe care trebuiau  s-o „aştepte.”
Atunci, atunci „veţi martorii Mei.” Până atunci ei nu puteau fi adevăraţi martori pentru El, nici adevăraţi predicatori pentru El, nici lucrători împreună cu El.
Şi aşa este şi acum şi aşa va fi întotdeauna. Fiind ales, chemat, învăţat, hirotonisit şi împuternicit de către Domnul Însuşi – toate acestea nu califică pe cineva pentru lucrarea Evangheliei ca „împreună lucrător cu Dumnezeu.” Toate acestea sunt bune. Cu adevărat, toate acestea sunt necesare. Însă nici unul dintre aceste lucruri, şi nici chiar toate la un loc nu sunt suficiente. Înzestrarea „cu putere de sus” în „făgăduinţa Tatălui” a „botezului cu Duhul Sfânt” – aceasta califică. Şi numai aceasta califică.
În felul acesta în cadrul Noii Ordini, zidirea Templului Domnului, Biserica Viului Dumnezeu, a fost începută de „Omul al cărui nume este Odrasla,” adevăratul şi divinul Ziditor. Şi numai în acest mod poate continua.”  A.Jones – Aceasta este biserica

„Căutaţi oameni”

   Cum se „caută” oamenii potriviţi pentru o slujbă în biserică?
Fapte 6:2,3  Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. (3) De aceea, fraţilor, alegeţi [„căutaţi” - KJV] dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune pe care îi vom pune la slujba aceasta.
Efeseni 4:11  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, (12) pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos…

„Apoi ajungem la asta: trebuie să existe o reorganizare. Dumnezeu o cere. Acum, în această reorganizare, Dumnezeu cere un lucru în plus faţă de ce a cerut înainte, şi aceasta este o schimbare a oamenilor. Aceşti ceilalţi oameni pe care îi cheamă Dumnezeu şi pe care Dumnezeu îi va chema – să repet: pe care Dumnezeu îi va chema – aceştia trebuie să vină din această adunare. Ei trebuie să vină dintre noi, trebuie să vină din biserica lui Dumnezeu de undeva. Atunci, aceasta aşează asupra voastră şi a mea, asupra fiecăruia dintre noi, responsabilitatea Cerească ca fiecare dintre noi să fie reorganizat din Cer de către directa putere şi influenţă a Capului.
Aceşti oameni trebuie să fie aleşi pentru locuri. Scriptura spune şi a spus tot timpul: „Căutaţi oameni.” În căutarea după aceşti oameni, după ce ne uităm? Cum trebuie să privim şi cum trebuie să procedăm pentru a afla omul potrivit care să ocupe un anumit loc? Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să ne deschidă ochii şi să ni-i ungă cu alifia cerească pentru a-i putea vedea pe aceşti oameni pe care Dumnezeu i-a chemat deja. Aceasta este adevărata cale de a „căuta oameni.”
Nimic altceva nu poate reprezenta cale corectă de a căuta oameni. Trebuie căutaţi oameni dintre noi. Dumnezeu îi are. El  i-a pregătit. Ei sunt deja pregătiţi. El ne-a spus acest lucru. Atunci, ceea ce trebuie noi să facem este să cerem ca ochii noştri să fie deschişi, ca Dumnezeu să ne ungă ochii cu alifia cerească, pentru a fi capabili de a vedea şi de a cunoaşte că acesta este omul pe care Dumnezeu l-a chemat pentru acest loc, la acea lucrare.
Se poate realiza acest lucru. Dumnezeu nu face lucrurile într-un colţ, sau acoperit, ci în mod deschis înaintea ochilor noştri. Dumnezeu va unge toţi aceşti ochi şi îi va deschide pentru a fi capabili de a vedea.” A.Jones – Aceasta este biserica

   Recunoaşterea  lucrării Spiritului Sfânt în alţii chemaţi
Galateni 2:9,10 …şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.
Fapte 15:28  Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie…
    „Fraţii din Ierusalim au demonstrat legătura lor cu Dumnezeu prin faptul că "au cunoscut harul" care-i "fusese dat" lui Pavel. Aceia care sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu întotdeauna vor "cunoaşte" de îndată lucrarea Duhului în alţii. Cea mai sigură dovadă că cineva nu ştie personal nimic despre Duhul este că el nu poate recunoaşte lucrarea Lui. Ceilalţi apostoli aveau Duhul Sfânt, şi ei au cunoscut că Dumnezeu îl alesese pe Pavel pentru o lucrare deosebită printre neamuri; şi, cu toate că metoda lui de lucru era diferită de a lor, pentru că Dumnezeu îi dăduse daruri deosebite pentru lucrarea sa deosebită, ei i-au dat fără vreo condiţie mâna dreaptă de însoţire, cerându-i numai să-şi aducă aminte de săracii dintre poporul său; "şi chiar aşa am şi căutat să fac.’” E.Waggoner - Galateni

   E.White recunoaşte că Spiritul lui Dumnezeu conducea pe fraţii A.Jones şi E.Waggoner dar nu şi conducătorii. Conducea Dumnezeu acea Biserică şi o putea El organiza? Ce poate să realizeze Dumnezeu într-o biserică care nu-I recunoaşte lucrarea?
   „Nu avem nici o îndoială că Domnul a fost cu fratele Waggoner în timp ce vorbea ieri... Întrebarea dumneavoastră este: “A trimis Dumnezeu adevărul? A ridicat Dumnezeu pe aceşti bărbaţi să proclame adevărul?” Eu răspund: Da! Dumnezeu a trimis pe aceşti bărbaţi să ne aducă adevărul, pe care nu l-am fi avut dacă Dumnezeu nu trimitea pe cineva cu el...Eu îl primesc, şi nu îndrăznesc să ridic mâna împotriva acestor persoane, ca şi împotriva lui Hristos, care trebuie recunoscut în mesagerii Săi. Noi am fost în încurcătură, şi am nutrit îndoieli, iar comunităţile noastre sunt gata să piară.” E.White - Ms. 2, 1890
   „Nu voi putea uita niciodată experienţa pe care am avut-o la Minneapolis, sau lucrurile care mi-au fost descoperite cu privire la spiritul care îi stăpânea pe oameni, la cuvintele rostite sau acţiunile întreprinse în ascultare de puterile răului...La acea întâlnire ei au fost însufleţiţi de un alt spirit, şi nu au înţeles că aceşti tineri au fost trimişi de Dumnezeu cu o solie pe care ei au tratat-o cu batjocură şi dispreţ, fără să priceapă că inteligenţele cereşti privesc la ei... Eu ştiu să atunci Duhul lui Dumnezeu a fost insultat.” Letter 24, 1892
    „Am văzut că exista o remarcabilă orbire în mintea multora, şi ei nu înţelegeau unde este Duhul Domnului şi care este experienţa creştină. Iar gândul că aceştia sunt cei care au răspunderea turmei lui Dumnezeu era dureros.” E.White - 3SM 171

   Poziţia nu conferă autoritate
Marcu 11:27  S-au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe când Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii, (28) şi I-au zis: „Cu ce putere [„autoritate” – Cornilescu revizuit] faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea [„autoritatea” – Cornilescu revizuit] aceasta ca să le faci?”
Marcu 1:22  Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere [„autoritate” – Cornilescu revizuit], nu cum îi învăţau cărturarii.
    „Să spunem din nou că poziţia, slujba sau locul nu conferă niciodată autoritate. Autoritatea pe care un om o are deja de la Dumnezeu îl va califica pentru locul poziţiei la care îl cheamă Dumnezeu. Iar dacă el nu are acea autoritate înainte de a intra în slujbă, atunci nu are nici o autoritate în slujbă. Punctul de vedere potrivit căruia locul sau slujba conferă autoritate, este cu siguranţă principiul infailibilităţii papale. Principiul Creştinismului este acela potrivit căruia Dumnezeu investeşte oamenii cu autoritate, şi fie că deţin sau nu un loc, ei au autoritate. Iar „darul unui om” întotdeauna „îi creează loc.” Dar să nu vă numiţi „Rabi”; căci Unul este Domnul vostru, chiar Hristos; iar voi toţi sunteţi fraţi.” A.Jones – Aceasta este biserica
   „Spiritul de dominare se întinde la preşedinţii conferinţelor noastre… Ei urmează modelul Romei.” E.White - Mărturii Speciale, p. 362
   „Dacă un om… caută să exercite stăpânire asupra fraţilor săi, simţind că el este investit cu autoritatea de a face din voinţa sa puterea conducătoare, singura şi cea mai bună conduită este de a-l îndepărta, ca nu cumva să se producă o mare vătămare, şi el să-şi piardă propriul său suflet, şi să pună în pericol sufletele altora.” E.White - Mărturii Speciale, p. 362
   „Puterea despotică care s-a dat pe faţă, ca şi când poziţiile ar face pe oameni dumnezei, mă înspăimântă şi trebuie să ne umple de teamă. Această dictatură este un blestem, prin oricine şi oriunde s-ar exercita. Pe vremea primei veniri a lui Hristos, bărbaţii care compuneau Sinedriul îşi exercitau autoritatea lor, pentru a stăpâni pe oameni după găsirea lor cu cale. În felul acesta, sufletele pentru care El Şi-a dat viaţa ca să le elibereze de sclavia lui Satana, sunt luate iarăşi sclave sub aceeaşi putere, dar sub altă formă.” E.White - Mărturii Speciale, p. 315
Galateni 2:3-5  Nici chiar Tit, care era cu mine, cu toate că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur, (4) din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; (5) noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.
Galateni 5:1  Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.
    „Satana lucrează pentru a restrânge libertatea religioasă şi pentru a aduce în lumea religioasă un fel de sclavie. Dacă organizaţiile şi instituţiile nu vor fi păstrate prin puterea lui Dumnezeu, atunci ele vor lucra sub conducerea lui Satana, de aduce pe oameni sub stăpânirea altor oameni, iar frauda şi înşelătoria josnică vor purta aparenţa zelului pentru adevăr şi pentru avansarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Tot ce nu e deschis ca lumina zilei, din deprinderile sau faptele noastre, aparţine metodelor născocite ale prinţului răutăţii. Metodele lui sunt practicate chiar printre adventiştii de ziua a şaptea, care pretind a avea adevărul cel mai înălţător. Ei introduc propriile lor metode şi planuri şi, prin ideile lor false despre Dumnezeu, ei slăbesc credinţa altora în adevăr şi introduc principii false, care lucrează asemenea unui aluat, de a mânji şi corupe instituţiile şi comunităţile noastre.” E.White - Mărturii Speciale, p. 319
   „Eu scriu astfel pe faţă, pentru că mi-a fost arătat că atât predicatorii cât şi poporul sunt ispitiţi din ce în ce mai mult a se încrede în oamenii muritori pentru înţelepciune şi ca să-şi facă sprijin din braţ de carne. Preşedinţilor de Conferinţe şi bărbaţilor din posturile cu răspundere, eu le aduc această solie: Rupeţi legăturile şi lanţurile cu care aţi legat poporul lui Dumnezeu. Vouă vă sunt adresate cuvintele: ‚Sfărâmaţi orice jug’”. E.White - Mărturii Speciale, p. 419
   „Eu trebuie să vorbesc fraţilor mei de aproape şi de departe. Eu nu pot să tac. Ei nu lucrează după principii drepte. Acei care stau în posturi de răspundere nu trebuie să simtă, că poziţia lor însemnată i-ar face să aibă o judecată infailibilă.
Domnul n-a pus pe vreuna din uneltele Sale omeneşti sub dictatura şi stăpânirea acelora, care şi ei înşişi nu sunt decât muritori rătăcitori. El nu a pus asupra vreunui om autoritate, de a zice: Tu trebuie să aici acesta şi să nu faci aceasta…
Nici un om nu este un judecător potrivit pentru datoria altui om. Omul este răspunzător faţă de Dumnezeu, dar când oamenii muritori şi rătăcitori iar în mâinile lor jurisdicţia semenilor, ca şi când Domnul i-ar fi însărcinat să înalţe şi să coboare pe alţii, atunci întreg cerul este plin de indignare. Principii aspre au fost stabilite cu privire la stăpânirea minţilor şi faptelor oamenilor, de către judecătorii omeneşti, ca şi când aceşti oameni trecători ar fi Dumnezei…” E.White - Mărturii Speciale, p. 429
   „Dumnezeu n-a numit nici un om să fie călăuză, nici n-a făcut vreun om conştiinţă pentru altul; de aceea mâinile omeneşti să se abţină de a împiedica servii Lui, care simt chemarea, să intre în via Sa pentru a lucra. Lăsaţi ca Dumnezeu să lucreze cu proprii Săi servi, aleşi prin Spiritul Său sfânt. Nici o fiinţă umană nu trebuie să stea ca judecător al fratelui său. Nimeni nu trebuie să considere c se poate purta aspru cu perlele preţioase pentru care Hristos Şi-a dat viaţa. Legile şi regulile care sunt făcute în centrele lucrării vor fi în curând sfărâmate în atomi. Oamenii nu trebuie să se impună. Lăsaţi ca fiecare să lucreze în domeniul pe care Dumnezeu i-l poate indica prin Spiritul Său Sfânt. Sufletul este răspunzător doar înaintea lui Dumnezeu. Cine poate spune cât de multe căi de lumină au fost închise prin planuri pe care Domnul nu le-a recomandat şi nici nu le-a stabilit? Domnul nu cere permisiunea celor din poziţii de răspundere când doreşte să folosească pe unii ca slujitori ai Săi, pentru a răspândi adevărul El va folosi pe cei pe care vrea să-i folosească.
Dacă se întind prea mult corzile, dacă regulile sunt făcute prea rigide, dacă oamenii continuă să lege pe colaboratorii lor tot mai strâns prin porunci omeneşti mulţi vor fi mişcaţi de Spiritul lui Dumnezeu să rupă orice restricţie şi să îşi apere libertatea lor în Isus Hristos. Nici unei fiinţe umane nu i se va permite să îmi prescrie propria mea libertate sau să primejduiască libertatea deplină a fraţilor mei, fără ca vocea mea să se ridice în semn de protest.
Dumnezeu va lucra asupra oamenilor cu poziţie umilă în societate… Astfel, mulţi vor fi văzuţi grăbindu-se pe ici pe acolo, constrânşi de Duhul Sfânt să ducă altora lumina. Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu este ca un foc în oasele lor… Duhul Sfânt este revărsat asupra tuturor ce se  supun îndemnurilor Sale şi, dând la o parte toate aranjamentele omeneşti, regulile lor strâmte şi metodele prudente, vor declara adevărul cu puterea Spiritului. Mulţimile vor primi credinţa şi se vor alătura oştirii Domnului… Paznicii pe care păstorii falşii i-au aşezat în jurul turmelor lor, vor deveni neputincioşi; mii vor păşi în lumină şi vor răspândi lumina.” E.White – Review and Herald, 23 iulie 1895

   În adevărata biserică sunt chemaţi slujitori şi nu despoţi
Matei 20:25-28  Isus i-a chemat, şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. (26) Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; (27) şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. (28) Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
Matei 23:8  Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.
1 Petru 5:1-3  Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: (2) Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. (3) Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei.
Efeseni 4:11,12  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, (12) pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos…
1 Tesaloniceni 2:6-12  N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. (7) Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. (8) Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi. (9) Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. (10) Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi. (11) Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream, (12) să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
1 Corinteni 3:5-7  Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. (6) Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: (7) aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.


Cum a fost pervertită organizaţia Nou Testamentală
şi a apărut un sistem fals

   Prin uzurpare, oamenii au luat locul Spiritului Sfânt în Biserică şi au început ei să organizeze şi să conducă: omul pus în locul lui Dumnezeu
2 Tesaloniceni 2:3-7  Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, (4) potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu. (7) Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze…
Matei 21:42-46  Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?” (43) De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. (44) Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” (45) După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, (46) şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.
Fapte 4:10  s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.(11) El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” (12) În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”
3 Ioan 1:9  Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. (10) De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.
 „În lipsa Spiritului Sfânt din adevăratul Său loc, călăuzirea şi controlul bisericilor şi în biserici a fost uzurpat de oameni şi a devenit în întregime omenesc cu îngăduirea ambiţiilor pur umane sub inspiraţia continuă a veşnicului activ adversar al Ziditorului şi al zidirii „Templului Domnului.”
Oamenii, asemenea lui Diotrefus, dorind „să deţină întâietatea,” au vorbit „lucruri stricate pentru a atrage pe ucenici după ei,” şi au impus autoritate pentru a „scoate din biserică” pe toţi cei ce nu se supuneau dictaturii lor. Apocalipsa 2:4; Fapte 20:17, 29,30; 3 Ioan 9,10. Aici a fost de asemenea ridicată o copie sau un „antitip” sau pretinsă „continuare” a ordinii Mozaice.
În Scripturi, termenii „bătrân” sau „episcop” fac referinţă la aceeaşi persoană; termenul „bătrân” a însemnat iniţial „o persoană mai în vârstă,” iar termenul „episcop” înseamnă un „supraveghetor,” un „paznic.” Iar aceştia sunt instruiţi că în timp ce ei sunt supraveghetori, nu trebuie să creadă că sunt stăpâni sau conducători. Fapte 20:28; 1 Petru 5:1-3. „Unu este Stăpânul vostru, chiar Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.” Matei 23:6-11.
Dar în pasiunea ambiţiilor şi înclinaţiilor omeneşti, a fost pretinsă şi asumată o deosebire a poziţiilor printre aceştia, şi a tuturor acestora deasupra poporului. Cel care deţinea cel mai înalt scaun printre bătrâni, susţinea că numai el era de fapt episcop; în timp ce ceilalţi erau de fapt bătrâni sau prezbiteri; şi că, ca episcop, el deţinea o poziţie superioară faţă de ceilalţi, şi de aceea el trebuie privit şi lui trebuie să i se adreseze ca „episcop,” în timp ce ceilalţi, ca inferiori, trebuie să fie priviţi şi trebuie să li se adreseze ca „bătrâni” sau „prezbiteri.” Şi, în schimb, bătrânii sau prezbiterii trebuie priviţi ca superiori diaconilor.
Aceasta a dus la naşterea a trei „ordine” a acestor „poziţii” – episcopi, prezbiteri şi diaconi. Iar acestea trei împreună şi-au asumat o superioritate şi au susţinut o autoritate asupra oamenilor, care nu le-au aparţinut niciodată. Cele trei „ordine” le-a asigurat distincţia de „cler,” în timp ce membrii de rând ai bisericii erau numai „laicii.”
Apoi aceste trei „ordine” ale „clerului,” au instituit doctrina şi pretenţia că ei sunt, în cadrul „Bisericii Creştine,” succesorii legitimi ai marelui preot, preoţilor şi Leviţilor din ordinea Mozaică. Împreună cu aceasta, a fost introdusă de asemenea o îmbrăcăminte strălucitoare şi o înfăţişare şi o solemnitate asemănătoare celor de la serviciile sanctuarului de sub legea Levitică, în timp ce aerul superiorităţii şi exercitarea autorităţii erau îngăduite mereu acestor magistraţi Romani, în locul slujirii Creştine.
De la toate acestea nu mai era decât un mic pas până la aroganţa care a susţinut şi a pretins că „îl putem privi pe episcop ca pe Domnul Însuşi;” că „biserica este fondată pe episcopi, şi fiecare acţiune a bisericii este controlată de aceşti conducători;” şi că „De unde ar fi cazul să ştii că episcopul este biserica şi că biserica este episcopul, şi dacă cineva nu este cu episcopul, nu este în biserică.”
Astfel, prin aceşti „episcopi” şi „clerul” lor, a fost clădit un sistem ierarhic pe care l-au numit „biserica,” dar care era numai o idee falsă a Bisericii din Scriptură, a lui Hristos, şi a lui Dumnezeu. În această „biserică,” aceşti stăpâni, în despotismul lor arogant, au emis porunci şi au născocit cereri care nu numai că nu erau creştine, ci erau anti-creştine. Atunci toate părerile diferite au devenit „erezie,” şi nesupunerea a constituit „schismă,” iar Creştinii care n-au fost de acord şi nu s-au supus, au fost daţi afară din acea „biserică.”
 „Unitatea” acestui sistem omenesc şi păgân numit „biserică” a fost atunci concepută pentru a fi de o mai mare importanţă chiar decât adevărul sau neprihănirea, sau chiar decât caracterul Creştin. Nu s-a dat nici o posibilitate pentru vreo întrebare referitoare la ceea ce ar trebui cineva să înveţe, sau despre ce este caracterul Creştin, „atât timp cât învaţă în afara cadrului unităţii.” Pe această cale, chiar adevărul lui Hristos a fost denunţat ca „erezie;” iar adevăraţii Creştini au fost transformaţi în „eretici” şi „schismatici” pentru a fi persecutaţi şi nimiciţi de pe faţa pământului.” A.Jones – Aceasta este biserica
„Chiar la început, Petru a dat acelui soi de plan o lovitură şi izbitură care ar fi trebuit să fie suficientă oricui, mai puţin lui Satan. Atunci când oficialii „bisericii” evreilor şi-au asumat autoritatea de a dicta şi de a conduce în lucrarea de zidire a Adevăratului Templu al Domnului, Petru, „umplut cu Duhul Sfânt,” le-a spus că „prin numele lui Isus Hristos” erau realizate toate lucrurile şi că ei se opuneau, şi a adăugat:
„Aceasta este Piatra care a fost lepădată de voi zidarii, şi care a devenit Piatra unghiulară.” Fapte 4:11.
„Voi, ziditorilor!” „voi ziditorilor!” Voi, crezând că sunteţi ziditori, când cunoaşteţi atât de puţin despre ce sunteţi pe cale să faceţi, că primul lucru pe care-l faceţi este de a respinge şi de a „lepăda” – socotind ca nimic – acea Piatră care reprezintă întreaga esenţă a Clădirii!
Dar, în ciuda a tot ceea ce Domnul a putut spune în Scriptură despre şi împotriva acestui soi de plan, şi în ciuda întregii demonstraţii a caracterului şi lucrării satanice a acelui soi de plan din zilele apostolilor şi până acum, oameni, oameni neinspiraţi, oameni cu o minte carnală, au continuat să creadă că sunt „ziditorii” Casei infinite a lui Dumnezeu, a Templului Domnului, a Bisericii Viului Dumnezeu!
Şi fiecare asemenea încercare nu a fost nimic altceva decât o metodă proastă, oarbă şi greşită; iar rezultatul – nimic altceva decât un mecanism pe care timpul l-a dovedit a fi, în fiecare caz, atât de arogant, atât de poruncitor, atât de despotic – atât de necreştinesc, atât de satanic – încât să epuizeze în întregime orice spirit creştin pe care a reuşit să-l atingă.
Chiar şi pretinşii protestanţi care au înţeles caracterul satanic şi enormităţile acelei „biserici” false, şi care erau gata de a o denunţa ca fiind satanică – chiar şi aceştia au căutat să zidească „biserica”! Şi în fiecare caz, în principiu, în formă şi în practică, au urmat cursul acelei false „biserici” originale.
Şi când aceştia la rândul lor au devenit nevrednici de dorit de către oameni şi au exclus toţi dizidenţii, atunci, chiar aceştia care au fost excluşi au repetat la rândul lor aceeaşi veche poveste îngrozitoare şi au pretins dreptul de a zidi „biserica.”
Şi aceasta s-a repetat din nou şi din nou până când lumea a devenit chinuită iar creştinătatea făcută de ruşine de tot atâţia cât zilele unui an, sau mai mulţi, fiecare dintre ei pretinzând a fi „biserica” – „singura biserică adevărată.” A.Jones – Aceasta este biserica

   Cea mai crudă invenţie: „cine se desparte de  biserică este veşnic pierdut”
Nu a existat niciodată un sistem a ceea ce este numit „organizaţia bisericii” care să nu se fi dovedit la fel de crud ca şi diavolul.
Teoria este că o asemenea „biserică,” având adevărata organizare bisericească, este „adevărata biserică,” în care dacă te găseşti, eşti sigur de mântuirea veşnică, şi de care dacă te desparţi, ai garanţia pierderii vieţii veşnice.
Acum, este sigur că în adevărata Biserică Creştină trebuie să se găsească numai adevăratul Spirit Creştin şi numai acest Spirit trebuie să predomine.
Fără aceasta este imposibil ca vreo biserică să fie adevărată, şi cu atât mai puţin să fie cea adevărată. Ce este atunci adevăratul şi veritabilul Spirit Creştin?
În primul rând, este numai Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu; căci Domnul nu ar îngădui ca apostolii Săi aleşi şi hirotonisiţi şi investiţi să facă vreo singură mişcare către vreun lucru care aparţine bisericii, până când nu au fost „botezaţi cu Duhul Sfânt.” Luca 24:49; Fapte 1:4,5.
Şi „rodul” inevitabil al acestui botez este „dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blândeţea, temperanţa;” şi „Libertatea;” căci „unde este Spiritul Domnului, acolo este Libertate” – libertatea gândirii, libertatea exprimării, şi libertatea acţiunii. Galateni 3:22; 2 Corinteni 3:17.
Acesta este Spiritul Creştin. Şi acesta este Spiritul care domneşte şi care este manifestat în fiecare biserică care este Creştină. Iar manifestarea acestui Spirit este categoric definită ca:
„Înţelepciunea care este de sus este în primul rând pură, apoi paşnică, amabilă, şi uşor de înduplecat, plină de milă şi de roade bune, fără părtinire, şi fără ipocrizie.” Iacov 3:17
Acum, despre ceea ce este numit „organizaţia bisericii”, un om, sau doi oameni, sau trei oameni, sau mai mulţi oameni născocesc şi formulează un „plan de organizare”, şi îi conving pe oameni să-l accepte şi să i se supună; ceea ce înseamnă de fapt a te supune regulii oamenilor care deţin „slujbele”, şi prin urmare deţin „cheile” cu care deschid şi închid cerul.
Iar când „organizaţia” este definită şi în stare de funcţionare, orice membru care nu se conformează voinţei şi planurilor funcţionarilor, i se cere s-o facă. Şi dacă, în supunere faţă de Hristos în Spiritul Său şi în adevărul Său, persoana este în libertatea creştină de a gândi şi a vorbi şi a acţiona, este separată de „organizaţie” şi proscrisă de la întreaga recunoaştere a „bisericii” şi a „fraţilor” şi astfel exclusă în mod desăvârşit din „biserică”. Şi dacă unii fraţi nu sunt de acord cu excluderea fratelui creştin şi se împrietenesc cu el şi îl primesc în casele lor, atunci devin imediat ţinta suspiciunii şi sunt luaţi „la ochi”; şi dacă aceasta nu-i corectează, atunci şi ei trebuie să fie înlăturaţi. Iar teoria este că această excludere din acea „biserică” înseamnă pierderea vieţii veşnice.
Aceasta înseamnă că, dacă cineva este în contradicţie cu un om sau cu câţiva oameni care „reprezintă biserica”, prin aceşti oameni care „reprezintă biserica”, pentru că ei Îl „reprezintă pe Dumnezeu”, acel om este în mod deliberat lipsit de viaţa veşnică!
Ar putea fi diavolul mai crud decât atât – de a pronunţa o pedeapsă ca aceasta asupra unei „ofense” ca aceasta, ca de fapt nu este deloc ofensă nici faţă de Dumnezeu şi nici faţă de om? Moarte veşnică, pentru a nu fi de acord cu un om!
Şi totuşi, pe scurt, acesta este exact procesul în şi a primei „biserici organizate” în acest fel – falsa biserică Catolică – şi a fiecărei alte structuri care este numită „organizaţia bisericii”.
„Organizaţia” Romană este mândră de ea şi se făleşte cu ea ca fiind o dovadă a divinităţii sale.
Alţii resping această „biserică” cu „organizaţia” ei ca fiind „omul păcatului”, „taina fărădelegii”, „fiul pierzării”, şi „fiara”; şi totuşi clădesc una a lor înşile pe acelaşi principiu şi după acelaşi model; şi cu aceasta fac acelaşi lucru.
Unii dintre aceştia, cu adevărat, au suficient discernământ pentru a vedea monstruozitatea ei, şi sunt suficient de apăsaţi de conştiinţă pentru a încerca să evadeze din ea cu pretenţia că în cazul lor nu le afectează viaţa veşnică, ci înseamnă numai despărţirea sa de „organizaţie” şi de „apartenenţa” la ea; pentru că „noi credem în libertate religioasă!
Dar aceasta este numai o evitare şi un camuflaj. Căci, dacă acesta este adevărat, reprezintă o mărturisire clară că „organizaţia” lor şi „apartenenţa” nu reprezintă adevărata Biserică, şi nu este altceva decât un simplu club obişnuit. Dar ei nu vor să spună nimic din aceasta. Ei nu vor să desfiinţeze nici o iotă din pretenţia că Biserica lor este într-adevăr cea adevărată cu tot ceea ce acest lucru implică: că a fi în ea presupune viaţa veşnică, iar despărţirea de ea înseamnă moartea veşnică.
Şi prin această pretenţie ei deţin puterea asupra poporului. Ar crede cineva vreodată că vreunul dintre ei ar mai suporta ceea ce suportă acolo, sau ar mai respecta autoritatea sau puterea acelei „biserici” pentru vreo clipă dacă ar înţelege că întreaga „organizaţie” şi asociaţie nu este altceva decât o societate sau un club pur omenesc?
Şi totuşi, în adevăr şi de fapt şi în mod efectiv, nu este mai mult decât atât. Este numai superstiţie părerea că într-un fel misterios, cu neputinţă de descris, oficialii şi ierarhia „organizaţiei” posedă o putere spirituală care poate afecta poziţia sufletelor oamenilor înaintea lui Dumnezeu – este numai superstiţia cea care îi face pe oameni ca, împotriva propriei convingeri şi bunului simţ al dreptăţii, să suporte sau să aprobe procedura „bisericii” în multe şi diverse cazuri.
Ce altceva decât superstiţia îi poate face pe oameni să creadă că unii oameni din „biserică”, prin alegerea lor de către alţi oameni sau de către ei înşişi, sunt părtaşi sau posesori ai autorităţii sau puterii spirituale pe care toţi cei din „biserică” trebuie fără discuţie s-o respecte, sau să-şi pericliteze sufletul înaintea lui Dumnezeu?
Acesta este cu adevărat principiul şi superstiţia infailibilităţii papei.” A.Jones – Aceasta este biserica



LIBERTATEA RELIGIOASĂ
ÎN BISERICĂ

În Noul Testament a existat o organizare foarte eficientă, dar a fost o organizare simplă, care nu avea un caracter ierarhic. Exista cooperare, dar nu stăpânire. Pavel s-a străduit să coopereze cu fraţii săi, dar el nu a cerut permisiunea celor de la Ierusalim pentru a înfiinţa biserici în Corint şi Filipi, sau în alte oraşe pe care le-a vizitat; nici nu a cerut voie să vorbească. De fapt, una dintre cele mai mari preocupări, şi unul dintre avertismentele cele mai serioase, a fost cu privire la posibilitatea ca asupra membrilor bisericii locale să se exercite din partea unor forţe exterioare un control exagerat.
În ultima sa călătorie la Ierusalim, el le-a cerut prezbiterilor din Efes să se întâlnească împreună la Milet. (vezi Fapte 20:17). Ar trebui verificat că el i-a chemat la întâlnire pe "prezbiterii", şi nu pe "prezbiterul" din Efes. Aceşti prezbiteri nu erau profesionişti numiţi de la sediul din Ierusalim pentru a predica poporului, pentru a domina consiliile şi comitetele şi pentru a stăpâni biserica, ca şi cum biserica şi amvonul le-ar aparţine. Nu! Aceştia erau prezbiterii locali, aleşi din biserica locală. (vezi Fapte 14:23). Pavel s-a întâlnit cu prezbiterii locali şi le-a dat următorul sfat: "… care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea, vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi." (Fapte 20:28-31).
Preocuparea lui Pavel, despre care el a predicat fără încetare cu mare atracţie emoţională timp de trei ani, a fost că din biserică se vor ridica unii care vor încerca să atragă atenţia asupra lor, şi să ajungă o putere stăpânitoare. Ei nu trebuiau să fie puşi deasupra turmei, ci trebuiau să fie păstori slujitori, dându-şi seama că erau "cu toţii fraţi". (Matei 23:8).
Se pune întrebarea împotriva căror lupi trebuiau să păzească turma aceşti prezbiteri locali? Ei trebuiau să păzească biserica de toţi lupii care aveau să vină în haine de oaie, fie că ei veneau din interior sau din afară, fie că erau de vază sau de rând. Acest lucru a fost demonstrat de problemele din Galatia, care fuseseră şi scopul epistolei către Galateni. Biserica sau bisericile din Galatia fuseseră înfiinţate de Pavel, şi el a supravegheat alegerea prezbiterilor în bisericile locale. Bisericile care au fost înfiinţate astfel nu erau independente de corpul credincioşilor, ci în mare măsură se îndrumau şi se susţineau singure, şi se organizau local, sub îndrumarea Duhului Sfânt, cu respect adecvat pentru ajutorul şi îndrumarea biblică care le putea veni de la sediul bisericii din Ierusalim, sau de la oricare altă sursă care ar fi putut-o alege Domnul. A existat o situaţie însă în Galatia când fraţii din afară au venit să slujească acestor biserici ale Galatiei. Aceşti emisari de la Ierusalim pretindeau că Pavel "se încumetase să înveţe doctrine care se împotriveau în mod direct învăţăturii susţinute de Petru, Iacob şi ceilalţi apostoli. Câştigând acest punct, ei i-au determinat să se întoarcă la respectarea legii ceremoniale, ca fiind esenţială pentru mântuire." (Sketches from the Life of Paul 188).
Cât respect trebuie să fi avut fraţii din Galatia faţă de aceşti reprezentanţi din Ierusalim; înainte de convertire galatenii fuseseră afundaţi în idolatrie păgână, pe când fraţii fuseseră evrei din naştere. Ei pretindeau că reprezintă pe Iacov şi Petru, care fuseseră unul fratele, şi celălalt ucenicul lui Isus, şi astfel aceşti reprezentanţi au avut o influenţă extraordinară asupra fraţilor galateni.
De aceea Pavel îşi aminteşte felul în care fusese forţat să se împotrivească lui Petru pe faţă în Antiohia, deoarece el, împreună cu reprezentanţii lui Iacov, jucaseră rolul făţarnicilor, şi refuzaseră să mănânce cu cei netăiaţi împrejur. Galatenii trebuiau să stea de partea adevărului împotriva tuturor influenţelor, chiar dacă acestea erau de la sediul conferinţei din Ierusalim sau de la un înger din cer. (vezi Gal. 1:8).
Pavel a fost necruţător în condamnarea fraţilor galateni pentru că au permis acestor reprezentanţi de la Ierusalim să aducă apostazie în biserică. El spune: "O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?" (Galateni 3:1). Observaţi că el nu spune "ce v-a fermecat", ci el spune "cine v-a fermecat". Problema reală nu era pur şi simplu "ceea ce făcuseră ei", ci faptul că alţii puteau să le influenţeze atât de uşor gândirea şi practica. Chiar dacă Pavel ar fi eliminat acea problemă de apostazie, ce avea să împiedice ca o apostazie ulterioară la fel de rea să fie introdusă în biserică de alte influenţe false în viitor? Astfel, preocuparea majoră a lui Pavel nu era doar ceea ce făcuseră, ci, de fapt, "cine" îi determinase să facă acest lucru, şi de ce erau atât de slabi, încât să fie influenţaţi de aceste forţe exterioare. De ce erau ei atât de uşor influenţaţi de simpli învăţători omeneşti de la Ierusalim? Nu şi-ar pune oare Pavel aceeaşi întrebare despre bisericile noastre de astăzi? Pavel le-a spus galatenilor: "Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei." (Gal. 5:1). Acest jug de robie nu era doar tăierea împrejur şi Legea, ci conf

[AlexB]

Ai grija ca s-a copiat doar pana la pagina 22. La mine documentul are 37 de pagini.

Din cate stiu, se zicea ca pe forum discutam, nu dam copy-paste...

[GhitaB]

Ai grija ca s-a copiat doar pana la pagina 22. La mine documentul are 37 de pagini.

Din cate stiu, se zicea ca pe forum discutam, nu dam copy-paste...

^^  Funny post!  ^^

[mihai dumitru]

continuarea:
ci conform întrebării sale din Galateni 3:1, era şi jugul robiei faţă de influenţele false care îi determinau să şovăie în acest punct de doctrină. El a continuat, spunând: "Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala… Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda, oricine ar fi el… Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie." (Galateni 5:8-13).
Pavel se temea foarte mult de o formă de guvernare ierarhică, care ar face în mod inevitabil ca membrii să aştepte îndrumarea de la consiliile şi conducătorii bisericii, mai degrabă decât de la Duhul Sfânt. Bisericile care au rezultat din slujirea lui au avut un mod de organizare simplă, ca parte a unui corp mondial de credincioşi, şi cu respectul cuvenit pentru un consiliu cu adevărat reprezentativ (ca cel din Fapte 15), şi pentru conducerea Duhului Sfânt, dar cu un grad înalt de autonomie. Ele urmau să devină entităţi responsabile, gânditoare, şi nu pur şi simplu entităţi oarbe ale unei organizaţii mamă. Acesta este felul de puritate organizaţională care trebuie să vină înapoi în biserică, pentru ca binecuvântarea de Rusalii de la Dumnezeu să se întoarcă la organizaţie. Puritatea organizaţională şi puritatea doctrinală merg întotdeauna mână în mână, şi ele nu pot fi niciodată despărţite una de alta.
   "Organizaţia simplă şi ordinea în biserică sunt expuse în Noul Testament, şi Domnul le-a rânduit pentru unitatea şi desăvârşirea bisericii. Bărbatul care deţine o slujbă în biserică ar trebui să stea ca lider, ca sfătuitor şi ca ajutor în a purta poverile lucrării. El ar trebui să fie conducător în a oferi mulţumiri lui Dumnezeu, dar el nu este desemnat să ordone şi să poruncească lucrătorilor lui Dumnezeu. Dumnezeu stăpâneşte peste moştenirea Sa. El vrea să-şi conducă poporul numai dacă ei doresc să fie conduşi, în loc de a-şi asuma o putere pe care Dumnezeu nu le-a dat-o. Să studiem al 12-lea şi al 13-lea capitol din 1 Corinteni şi al 15-lea capitol din Faptele Apostolilor…
O mare parte dintre problemele care au apărut în lucrarea noastră, şi în altă parte, au apărut pentru că bărbaţii din poziţii oficiale au înţeles greşit partea lor individuală cu chestiunea stăpânirii şi conducerii conlucrătorilor lor. Bărbaţii cărora le-au fost încredinţate responsabilităţi au propus că poziţia lor oficială include mult mai mult decât şi-au imaginat vreodată cei care i-au pus în slujbă, şi ca urmare au apărut probleme anevoioase…
Timp de câţiva ani, în Conferinţă au fost conducători care au exercitat o autoritate pe care ei au presupus că le aparţinea în virtutea funcţiei lor, adică de a controla lucrarea conform cu propria lor dispoziţie şi judecată." (The Paulson Collection,      298-299).
În mod repetat, mai ales pe măsură ce biserica a început să devină tot mai mare şi tot mai bine organizată, Ellen White a avertizat cu privire la "puterea regească" care pătrundea în mijlocul nostru. Ea a spus: "Puterea arbitrară care a fost generată, care pare că îi transformă pe oameni în zei, mă înfricoşează, şi ar trebui să provoace teamă. Ea e un blestem indiferent unde şi cine o exercită." (TM 361).
Mulţi dintre conducătorii cărora le-a scris Ellen White, şi cu privire la care a avertizat biserica, au fost în esenţă bărbaţi minunaţi, care au pornit cu foarte mare umilinţă şi cu o dorinţă sinceră de a-L sluji pe Domnul. Dar pe măsură ce timpul a trecut, ei au început să-şi atribuie tot mai multă autoritate şi stăpânire, presupunând că prosperitatea lucrării depindea de înţelepciunea lor. Însă, oricât de sinceri ar fi putut fi ei, această cale greşită, la fel cum se întâmplă în cazul celor care fumează ţigări în mod sincer, are totuşi un rezultat devastator. Ellen White s-a temut pentru sufletele acestor bărbaţi şi pentru prosperitatea lucrării. Ea a spus: "'Stăpâneşte, stăpâneşte!' a fost umblarea lor. Satana a avut ocazia să fie reprezentat." (TM 363). "Permiteţi-mi să stăruiesc pe lângă conferinţele din statele noastre şi pe lângă bisericile noastre să înceteze să-şi pună încrederea în oameni şi să-şi facă din carne braţul lor… Bisericile noastre sunt slăbite pentru că membrii sunt educaţi să privească la oameni şi să depindă de resurse omeneşti." (TM 380).
Unul dintre rezultatele inevitabile ale abuzului de autoritate, pe lângă apostazia generală, este persecuţia împotriva celor care nu se supun stăpânirii acestei autorităţi, şi în special împotriva acelora care dau mărturia directă. Acesta a condus la arderea martirilor în timpul Evului Mediu şi la trimiterea la închisoare şi la moarte a nenumăraţilor profeţi şi soli de-a lungul istoriei Bibliei, inclusiv la moartea lui Isus pe cruce. Acesta va duce la persecuţie şi în bisericile adventiste. Cărturarii şi fariseii nu şi-au imaginat vreodată că vor trimite la închisoare sau vor ucide un om doar pentru că nu-l puteau stăpâni, dar, în ultimă instanţă, şi fără îndoială plini de "evlavie" şi "fără tragere de inimă", ei "au fost nevoiţi" să-l pironească pe Isus pe cruce pentru a păstra integritatea bisericii. (vezi Ioan 11:49-50). Şi chiar atunci autorităţile statului au fost cele care au dus de fapt la îndeplinire execuţia. Însă biserica a apelat la stat pentru a duce la îndeplinire decizia ei. Când, după ce au încercat tot ce a fost cu putinţă pentru a limita influenţa lui Isus, ei au apelat la cruce în ultimă instanţă, "ei se considerau patrioţi care salvează naţiunea." (DA 541).
Astăzi noi am primit moştenirea libertăţii religioase de la apostoli şi reformatorii protestanţi. "Noi, astăzi, trebuie să menţinem cu fermitate acest principiu. Stindardul adevărului şi al libertăţii religioase care a fost ţinut sus de către reformatorii bisericii Evangheliei, şi de către martorii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor care au trecut de atunci, ne-a fost încredinţat nouă în această ultimă luptă. Responsabilitatea acestui mare dar stă asupra acelora pe care Dumnezeu i-a binecuvântat să cunoască adevărul său. Noi trebuie să primim acest cuvânt ca autoritate supremă. Noi trebuie să recunoaştem guvernarea omenească ca desemnată prin poruncă dumnezeiască, şi să învăţăm ascultarea de ea ca o datorie sfântă, cu sfera ei legitimă. Dar atunci când intră în conflict cu pretenţiile lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscut ca fiind deasupra oricărei legislaţii omeneşti. Un 'aşa zice Domnul' nu trebuie dat la o parte pentru 'un aşa zice biserica' sau 'un aşa zice statul'. Coroana lui Hristos trebuie ridicată mai presus de toate diademele puternicilor pământului." (AA 68-69).
Ca purtători de standard în ceea ce priveşte libertatea religioasă, nici unul dintre noi nu şi-ar putea imagina că am putea ajunge vreodată în poziţia în care să devenim persecutori ai acelora care încalcă procedura bisericii, sau că am coopera cu statul, aşa cum au făcut conducătorii evrei în zilele lui Isus, şi ierarhia catolică în timpul Evului Mediu. Am putea noi amenda sau închide o persoană doar pentru că nu a fost de acord cu deciziile noastre, sau nu s-a supus stăpânirii noastre? Ar fi posibil ca noi să fi participat la astfel de activităţi? Oare se repetă istoria? Ne aflăm pe drumul spre clericalism, care duce la persecuţia care a făcut-o pe Ellen White să tremure? "Tremură inima în mine când mă gândesc ce inamic avem şi cât de slab suntem pregătiţi ca să-l înfruntăm. Încercările copiilor lui Israel şi atitudinea lor chiar înainte de venirea lui Hristos mi-au fost prezentate iarăşi şi iarăşi, pentru a ilustra poziţia poporului lui Dumnezeu în experienţa lor înainte de a doua venire lui Hristos." "La timpul primei veniri a lui Hristos în lumea noastră, bărbaţii care compuneau sinedriul şi-au exercitat autoritatea în a stăpâni pe oameni conform cu voinţa lor. Astfel, sufletele pentru care Hristos şi-a dat viaţa pentru a le elibera de sclavia Satanei, au fost din nou aduse sub sclavia lui, dar sub o altă formă." (SM, vol. 1, 406; TM 361; SM, vol. 1, 407).
Ellen şi James White au lucrat mulţi ani de zile ca să înfiinţeze organizaţia. "Era evident", a spus ea, "că fără oarecare formă de organizare ar fi încurcătură, şi lucrarea n-ar fi dusă înainte cu succes." (TM 26). Cerul este un loc al ordinii, şi Dumnezeu nu va binecuvânta dezorganizarea, dar n-a existat niciodată intenţia ca organizaţia să ajungă să aibă un caracter stăpânitor. Nu a existat niciodată intenţia ca organizaţia să împiedice predicarea mărturiei directe, să-i persecute pe cei ce o dădeau, sau să dicteze cum ar trebui să-şi îndrume Dumnezeu servii. A existat dintotdeauna intenţia ca organizaţia să fie una simplă, bazată pe Dumnezeu mai mult decât pe înţelepciunea şi puterea omenească. Nu a existat niciodată intenţia ca organizaţia să aibă scopul de a smulge stăpânirea bisericii locale din mâinile membrilor locali. Liderii trebuiau să conducă prin exemplu, rugăciune şi credinţă. Conducătorii trebuiau să fie una cu membrii, ca fraţi. Organizaţia trebuia să coordoneze şi să promoveze predicarea Evangheliei şi mărturia directă, nu să o restrângă şi să o stăpânească. Diavolul s-a străduit din răsputeri să nu lase această biserică să fie organizată, dar de îndată ce a fost învinsă în acest punct, el şi-a concentrat eforturile în altul, să ne facă să devenim supraorganizaţi. Deja în anul 1867, doar după patru ani de la organizarea Conferinţei Generale, temerile Ellenei White şi-au schimbat obiectul, de la o lipsă a organizării, la greşita folosire a organizaţiei. Să ascultăm raportul unei viziuni a ei, aşa cum este înregistrată într-o mărturie generală pentru biserică din anul acela: "Am visat că eram la Battle Creek şi priveam printr-o fereastră laterală la uşă şi am văzut un grup de oameni mergând în marş spre uşă doi câte doi. Înfăţişarea lor era aspră şi hotărâtă. Îi cunoşteam bine şi m-am întors să deschid uşa salonului ca să-i primesc, dar m-am gândit să mă mai uit o dată. Scena s-a schimbat. Grupul avea acum înfăţişarea unei procesiuni catolice. Unul ducea în mână o cruce [ceremonie], altul o trestie [sceptru regal], şi când s-au apropiat, cel cu trestia a făcut un cerc în jurul casei, spunând de trei ori: 'Această casă este proscrisă. Bunurile trebuie să fie confiscate. Ei au vorbit împotriva sfintei noastre ordini.'" (1 T 578).
Care era ordinea sfântă împotriva căreia vorbea Spiritul Profeţiei? Era ordinea organizaţiei bisericii care ajunsese să aibă un caracter stăpânitor şi asupritor. Oficialităţile bisericii i s-au opus în mod frecvent Ellenei White. Aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi profeţi care au fost persecutaţi, acum ea este venerată, dar persecuţia continuă împotriva celor care-i respectă preocupările.
În 1888, preocuparea Ellenei White nu era doar doctrina, ci şi organizaţia. Aşadar, care era preocuparea Ellenei White? Era chestiunea stăpânirii organizaţionale. Dumnezeu le dăduse lui Waggoner şi Jones o solie, dar fraţii au crezut că aceşti bărbaţi ar trebui să meargă prin canalele "oficiale" pentru aprobare sau dezaprobare, înainte de a-şi prezenta solia. Chestiunea din 1888 era "Hristos, Neprihănirea noastră". Dar ascultaţi cum discută Ellen White subiectul "Hristos, Dreptatea noastră": "Dumnezeu doreşte ca oamenii să-şi folosească minţile şi cunoştinţele pentru sine. El n-a intenţionat niciodată ca un om să devină umbra altuia şi să dea glas sentimentelor altcuiva. Dar această rătăcire a pătruns de un timp printre noi, că foarte puţini trebuie să fie minte, cunoştinţă şi judecată pentru toţi lucrătorii lui Dumnezeu. Temelia creştinismului este 'Hristos, Dreptatea noastră'. Oamenii sunt responsabili individual înaintea lui Dumnezeu şi trebuie să acţioneze aşa cum îi îndeamnă Dumnezeu, nu aşa cum o altă minte acţionează asupra minţilor lor, pentru că dacă această metodă de influenţare indirectă este menţinută, sufletele nu pot fi influenţate şi îndrumate de marele EU SUNT. Pe de altă parte, ei vor avea experienţa amestecată cu experienţa altuia, şi vor fi ţinuţi sub o restrângere morală, care nu permite nici o libertate de acţiune sau alegere." (The Ellen White 1888 Materials, 112).
"Domnul nu va aproba niciodată exercitarea autorităţii arbitrare… şi totuşi aceste lucruri s-au manifestat în administrarea chestiunilor în legătură cu lucrarea de la Battle Creek. Cuvintele nu pot exprima suficient de puternic caracterul jignitor al poziţiei de a stăpâni sau a distruge, care a fost manifestată de ani de zile, şi care a fost întărită prin exercitare… Se pun pe picioare planuri pentru restrângerea libertăţii lucrătorilor. Prin aceste planuri asupritoare, bărbaţii care ar trebui să stea liberi înaintea lui Dumnezeu sunt împiedicaţi prin restricţii de către cei care nu sunt decât împreună-lucrători cu ei… Poporul nostru, care vorbeşte despre libertatea religioasă, are de învăţat lecţii despre ceea ce înseamnă libertate în Hristos. Domnul a observat asuprirea care a fost practicată." (Idem, 1357-1358).
"Sunt multe clase de învăţători religioşi care par să fie hotărâţi să închidă orice cale pe care să poată veni la popor raze proaspete de lumină din cer. Ei vor să-i lege pe membrii bisericilor lor prin anumite reguli şi reglementări, care să le interzică să meargă în alte locuri de închinare, sau să asculte de soli din afara unei anumite clase de învăţători. În acest fel, bărbaţi şi femei sunt conduşi să renunţe la libertatea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ei, şi ei nu reuşesc să-şi îmbunătăţească mintea şi să adune razele divine care emană de la surse din afara propriei lor biserici." (ST, vol. 3, 142).
Ceea ce a făcut ca Statele Unite să fie o ţară puternică şi prosperă a fost principiul ei de libertate religioasă sub Dumnezeu. "Exilaţii creştini care au fugit primii în America căutau un loc de adăpost faţă de asuprirea regală şi intoleranţa preoţească, şi ei s-au hotărât să înfiinţeze o guvernare bazată pe o temelie largă de libertate civilă şi religioasă. Aceste principii sunt secretul puterii şi prosperităţii noastre ca naţiune." (SOP, vol. 4, 277). Exact aceleaşi principii sunt necesare pentru prosperitatea şi pacea din interiorul bisericii. De aici trebuie să înceapă libertatea religioasă. Această libertate nu este un permis de a aduce doctrine false la amvon, nici de a aduce elemente dezordonate în adunare, ci ea dă libertatea cuvântului, libertatea de a avea păreri diferite, fără a se recurge la lege sau la defăimarea caracterului. Când există diferenţe doctrinale, ele trebuie să fie întâmpinate şi discutate deschis şi cinstit, şi rătăcirea trebuie să fie numită pe numele ei adevărat. Însă astăzi, se pare că se pot preda în colegiile noastre anumite rătăciri câtă vreme vin prin canale "corespunzătoare", în timp ce anumite adevăruri par să fie ignorate sau condamnate, dacă nu vin pe canale oficiale. Aşa a fost şi în zilele lui Isus, şi prin urmare Dumnezeu a trebuit să aleagă un canal diferit prin care să dea Evanghelia. (vezi Numeri 11:27-29; Marcu 9:38-40).
La fel ca şi atunci când Isus era pe pământ, tot astfel şi în ultimele mari evenimente, Dumnezeu intenţionează să lucreze separat de cei care au încercat să stăpânească lucrarea lui Dumnezeu, şi să-i persecute pe cei pe care nu-i puteau stăpâni.
"Domnul va lucra în această ultimă lucrare de o manieră foarte diferită de ordinea obişnuită a lucrurilor şi într-un fel care va fi contrar oricărui plan omenesc. Între noi vor fi unii care vor dori mereu să stăpânească lucrarea lui Dumnezeu, să dicteze chiar şi ce mişcări să se facă, când lucrarea merge înainte sub îndrumarea îngerului, care se uneşte cu cel de-al treilea înger în solia care trebuie să fie dată lumii. Dumnezeu va folosi căi şi mijloace prin care se va vedea că El ia frânele în propriile Sale mâini. Lucrătorii vor fi susţinuţi de mijloace simple pe care El le va folosi pentru a îndeplini şi a desăvârşi lucrarea Sa de dreptate." (TM 300).
Biserica va fi iarăşi desăvârşită, dar aceasta se va realiza prin metodele lui Dumnezeu şi nu prin stăpânirea puterii ecleziastice şi prin îngrădirea libertăţii religioase.
"Suntem înclinaţi să credem că dacă într-un câmp nu se trimite un grup organizat de lucrători, eforturile depuse vor fi inutile. Este ca şi cum ar trebui să facem parte dintr-o organizaţie ca să facem binele. Dar Ioan Botezătorul nu a lucrat după acest plan. Misiunea lui era de a pregăti calea pentru Mesia prin solia dată lui de Dumnezeu şi sub călăuzirea Spiritului Sfânt el şi-a făcut lucrarea care i-a fost destinată fără a chema în ajutorul lui pe preoţi sau rabini. După ce ucenicii au primit Spiritul Sfânt, ei au ieşit să ducă altora lumina şi cunoştinţa pe care o primiseră. Erau puţini la număr, dar sub călăuzirea Spiritului Sfânt, ei au făcut mai mult pentru convertirea celor din Ierusalim decât au făcut vreodată marile organizaţii religioase. Ei şi-au extins lucrarea în părţile îndepărtate ale pământului. Dumnezeu a binecuvântat eforturile lor… Aşa ar dori Domnul să lucrăm şi noi." RH (Martie 29, 1898)

ELLEN G. WHITE
ŞI AUTORITATEA BISERICII

Ne-am dat seama de ani de zile că afirmaţiile Ellenei White au fost bine amestecate în ceea ce priveşte secvenţa datelor, şi chiar în ce priveşte scopul pentru care sunt scrise. V-om întreprinde un studiu onest al Spiritului Profetic, ocupându-ne de un singur subiect, iar acest model ne va servi ca o bună ilustrare relativ la ceea ce se poate face pentru a îndrepta idei greşite despre alte subiecte importante care au fost produse prin jongleria cu afirmaţii. Se vede că, prin omiterea datelor, afirmaţiile inspirate pot fi făcute să înveţe aproape orice! Aceste afirmaţii sunt aranjate în ordine cronologică şi sunt luate din scrierile inspirate privitoare la lucrarea şi autoritatea Conferinţei Generale pe o perioadă de 34 de ani.
În toate afirmaţiile următoare se află o ilustrare clasică a adevărului că timpul, locul şi împrejurările trebuie să fie luate în considerare în toate scrierile Ellenei White. Ele se referă la un singur subiect, şi anume subiectul autorităţii bisericii şi a Conferinţei Generale pe o perioadă de 34 de ani. Aceste afirmaţii servesc drept exemplu despre felul în care trebuie să studiem în mod inteligent scrierile profetului modern.
 „Nimic nu este aruncat la o parte în ce priveşte Mărturiile, dar trebuie să se ia în considerare timpul şi locul. Nimic nu trebuie să se facă într-un moment nepotrivit. Anumite chestiuni trebuie să fie reţinute pentru că anumite persoane ar folosi necorespunzător lumina primită. Fiecare iotă şi frântură de literă sunt esenţiale şi trebuie să apară la momentul oportun." E.White - 1 SM, 57
 „Ei [iudeii] nu studiaseră Scripturile cu dorinţa de a se conforma voinţei lui Dumnezeu. Ei căutaseră profeţii care puteau fi interpretate în aşa fel, încât să-i înalţe pe ei înşişi şi să arate că Dumnezeu dispreţuieşte toate celelalte naţiuni. Mândria lor semeaţă era că Mesia avea să vină ca împărat, care să-i biruie pe vrăjmaşii Lui şi, în mânia Sa, să-i calce în picioare pe păgâni.” E.White – Hristos lumina lumii, p. 66
2 Corinteni 2:17  Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
2 Corinteni 4:2  Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

Anul 1875:
"Mi-a fost arătat că judecata nimănui nu trebuie să fie supusă judecăţii vreunui alt om. Dar atunci când este exercitată judecata Conferinţei Generale, care este cea mai înaltă autoritate pe care Dumnezeu o are pe pământ, independenţa şi judecata particulară nu trebuie să fie menţinute, ci supuse.” (3 T 492).

1888
„Joi dimineaţă am relatat unele lucruri referitoare la sesiunea de la Minneapolis. Le-am arătat modul prin care mi-a descris Domnul starea spirituală a celor care au venit la acea întâlnire. Ei se aflau sub amăgire, cu impresii false în minte. Aceasta era lucrarea lui Satana, căci Domnul urmărea să-Şi trezească poporul şi să le dea lumină în raze clare şi distincte, care ar fi dus la slăvirea lui Hristos. Porunca Domnului către popor prin solii Săi a fost: “Înainte!” Dar Satana se hotărâse să ţină poporul departe de lumină, ca binecuvântările bogate ale lui Dumnezeu să nu se reverse asupra delegaţilor.”  Letter 14, 12 mai 1889

1889
După 14 ani:
"Să nu mă înţelegeţi greşit, cum că aprob acţiunea recentă a Asociaţiei Conferinţei Generale despre care scrieţi. Dar în privinţa acelei chestiuni, este corect să vorbesc cu ei. Ei au multe greutăţi de întâmpinat şi dacă greşesc în acţiunea lor, Domnul cunoaşte totul şi poate trece peste capul lor, spre binele celor care se încred în El." Testimony to Elder Littlejohn, August 3, 1894).
"La marea inimă a lucrării Satana va folosi arta sa diavolească la cele mai înalte cote." RH (December 24, 1889)

1895
După 6 ani:
"Nu găsesc linişte sufletească. Scenă după scenă este prezentată în faţa mea în simboluri şi nu găsesc linişte până nu încep să scriu această problemă. La centrul lucrării se dă lucrurilor o astfel de formă încât orice altă instituţie urmează aceeaşi linie. Şi Conferinţa Generală însăşi ajunge să fie stricată de sentimente şi principii greşite." (TM 359).


1895
În acelaşi an:
"Dacă se strâng funiile, dacă se fac reguli cu mult mai rafinate, dacă oamenii continuă să-i lege pe colaboratorii lor mai strâns de poruncile oamenilor, mulţi vor fi mişcaţi de Spiritul lui Dumnezeu să rupă orice restricţii şi să-şi afirme libertatea în Hristos Isus." (RH, July 23).

1896
Un an mai târziu şi după 21 de ani de la prima ei afirmaţie cu privire la autoritatea Conferinţei Generale:
"Cine poate fi acum convins că se află în siguranţă dacă respectă vocea Asociaţiei Conferinţei Generale? Dacă poporul din bisericile noastre ar înţelege administrarea bărbaţilor care umblă în lumina scânteilor aprinse de ei, ar respecta ei hotărârile lor? Eu răspund: nu, nici pentru o clipă. Mi s-a arătat că poporul în general nu cunoaşte faptul că inima lucrării este bolnavă şi stricată la Battle Creek. Mulţi oameni sunt într-o stare letargică, nepăsătoare, apatică şi îşi dau consimţământul la planuri pe care nu le înţeleg." (Special Instruction Relating To The Review And Herald Office And The Work In Battle Creek, 1896, p. 19, 20).

1896
În acelaşi an:
"Nu este în ordinea lui Dumnezeu ca doar câţiva bărbaţi să administreze marile interese în tot cuprinsul câmpului. Mulţi dintre cei care au acţionat în calitate de consilieri în adunări administrative şi de consiliu trebuie să fie îndepărtaţi ca buruienile când sunt plivite. Alţii ar trebui să le ia locul, pentru că vocea lor nu este vocea lui Dumnezeu… Aceşti bărbaţi nu se mai numesc Israel, ci surogate. Ei s-au influenţat pe ei înşişi atât de mult timp, în loc de a fi influenţaţi de Spiritul Sfânt, încât ei nu cunosc acel spirit care-i îndeamnă la acţiune." (Extract from letter to Elder O. A. Tate, August 27, 1896).

1896
În acelaşi an:
"Aceeaşi lucrare care a fost făcută în trecut, va fi dusă înainte sub înfăţişarea Asociaţiei Conferinţei Generale. Caracterul sacru al acestei Asociaţii dispare rapid. Ce va fi respectat, atunci, ca fiind curat, sfânt şi neîntinat? Va exista vreo voce pe care poporul lui Dumnezeu s-o poată privi ca pe vocea pe care pot s-o respecte? În mod cert, acum, nu există nimic care să poarte recomandarea divină. Cine poate fi acum convins că se află în siguranţă dacă respectă vocea Asociaţiei Conferinţei Generale? Au fost manifestate multă mândrie şi aroganţă şi un spirit care doreşte să domnească, dar a fost arătat foarte puţin din spiritul care-i conduce pe oameni să şadă la picioarele lui Isus şi să înveţe de la El. Invenţii şi planuri omeneşti eclipsează lucrurile sacre şi exclud instruirea divină. Oamenii iau locul lui Dumnezeu încercând să-şi asume autoritatea asupra aproapelui lor." (Taken from a letter to Elder O. A. Olsen, "Sunnyside", Cooranbong, NSW, May 31, 1896).

1899
După 3 ani:
"Cei din America care presupun că vocea Conferinţei Generale este vocea lui Dumnezeu să devină una cu Dumnezeu înainte de a-şi rosti opiniile." (Testimony To Elder Haskell, November 16, 1899).

1901
După 2 ani:
"Voi (conducerea) nu aveţi nici un drept de a administra dacă nu administraţi în ordinea lui Dumnezeu. Sunteţi voi sub stăpânirea lui Dumnezeu? Vă vedeţi răspunderea faţă de El? Faptul că aceşti oameni stau într-un loc sfânt spre a fi vocea lui Dumnezeu pentru popor aşa cum am crezut odată că este Conferinţa Generală – aparţine trecutului." (General Conference Bulletin, 1901, page 25, column 2, paragraph 1).

În acelaşi an:
"Acţionarea pe baza unor principii greşite a adus cauza lui Dumnezeu în starea de stânjeneală din prezent. Poporul şi-a pierdut încrederea în cei care au administrarea lucrării şi totuşi auzim că vocea Conferinţei Generale este vocea lui Dumnezeu. De fiecare dată când am auzit acest lucru, l-am considerat aproape ca pe o hulă! Vocea Conferinţei ar trebui să fie vocea lui Dumnezeu dar nu este, deoarece unii oameni aflaţi în legătură cu ea nu sunt bărbaţi de credinţă şi rugăciune…"(Excerpts from Manuscript 37, 1901).

În acelaşi an:
"Am ajuns la un moment în care lucrarea nu mai poate avansa câtă vreme sunt nutrite principii greşite. Nu trebuie ca două sau trei voci să stăpânească totul în întreg câmpul. Nu, deloc. Dumnezeu are bărbaţi capabili în fiecare câmp. El nu vrea ca aceşti bărbaţi, când doresc să ia măsuri de înaintare, să trimită la Battle Creek ca să vadă care este cel mai bun mod în care să acţioneze. Domnul spune: ‘Voi dărâma acest plan de lucru. Voi tăia aceste legături. Fiecare câmp îşi va purta propriile răspunderi.'"(Excerpts from Manuscript 37, 1901).

1901
În acelaşi an:
"Vocea Conferinţei Generale a fost reprezentată ca o autoritate care trebuie ascultată ca şi vocea Spiritului Sfânt. Dar atunci când membrii Comitetului Conferinţei Generale   s-au încurcat în chestiuni de afaceri şi nedumeriri financiare, caracterul sacru, înălţat, al lucrării lor este pierdut într-o mare măsură. Templul lui Dumnezeu devine un loc de comerţ şi slujitorii casei lui Dumnezeu ca nişte oameni de afaceri comerciale." (General Conference Bulletin, 1901, page 76).

1902
"Am foarte puţină încredere că Domnul dă acestor oameni din poziţii de răspundere vedere spirituală şi discernământ ceresc. Sunt aruncată în nedumerire cu privire la umblarea lor şi doresc acum să mă ocup de lucrarea mea specială, să nu am nici o parte la sfaturile lor şi să nu particip la nici o adunare în corturi, nici aproape, nici departe. Mintea mea nu va fi târâtă în încurcătură de tendinţa lor de a lucra în mod direct împotriva luminii pe care Dumnezeu mi-a dat-o. Sunt epuizată, doresc să-mi păstrez inteligenţa dată de Dumnezeu." (Letter to Edson and Willie White, December 02, 1902)

1903
"Satana şi-a făcut planurile ca să submineze credinţa noastră în istoria cauzei şi a lucrării lui Dumnezeu… Satana lucrează cu bărbaţii din poziţii proeminente ca să spulbere temeliile credinţei noastre." RH (November 19, 1903)

În acelaşi an
"Rezultatele ultimei Conferinţe Generale (1901) au fost cea mai îngrozitoare durere din viaţa mea. Nu s-a făcut nici o schimbare… La fel şi astăzi, asupra celor care au avut lumină şi dovezi, dar care au refuzat să dea ascultare îndemnurilor Domnului, este rostit vaiul cerului. Domnul a îngăduit multă vreme perversitatea lui Israel, dar a venit vremea când poporul a întrecut măsura." Letter 17 (January 14, 1903)

1907
"În bisericile noastre a pătruns un lucru ciudat. Bărbaţi care sunt puşi în poziţii de răspundere pentru a fi ajutoare înţelepte ale colaboratorilor lor, au ajuns să presupună că au fost puşi ca regi şi domnitori în biserici, ca să spună unui frate "Fă aceasta!", altuia "Fă aceea!", şi altuia "Asigură-te că lucrezi aşa şi aşa!" Au existat locuri în care lucrătorilor li s-a spus că dacă nu urmează instrucţiunile acestor bărbaţi cu răspundere, nu vor mai fi plătiţi de conferinţă." (Read at 1907 Campmeeting, Testimonies to Ministers, p. 477, or Series B, No. 10).

Anul 1909
"Fiecare suflet în mod individual are o răspundere înaintea lui Dumnezeu şi el nu trebuie să fie instruit arbitrar de către oameni cu privire la ce să facă şi ce să spună şi unde să meargă. Nu trebuie să ne punem încrederea în sfatul oamenilor şi să consimţim la tot ceea ce spun ei până când nu avem dovada că se află sub influenţa Spiritului lui Dumnezeu." (RH, July 1, 1909).

[mihai dumitru]

Un asfel de studiu amplu nu vine în întâmpinarea celor ce vor să atingă doar la suprafaţă subiectul ci acelora care sapă după el "ca după o comoară", aşadar mărimea poate fi doar un avantaj.

[seby]

Ai grija ca s-a copiat doar pana la pagina 22. La mine documentul are 37 de pagini.

Din cate stiu, se zicea ca pe forum discutam, nu dam copy-paste...

Mie nu mi se pare deloc funny...mai repede mi se pare ironic...

Si chiar daca studiul e copiat...care e problema??? Daca vrei, citesti, daca nu...nu te obliga nimeni. Poate ca nu toti au studiul asta...pentru mine e binevenit

[Nancy]

numai răspunsuri bazate pe Biblie şi mai puţin pe tradiţii interpretabile sau e.g.w)

  Oare tu nu sesizezi o ciudăţenie în cerinţele tale? În timp ce pretinzi să ţi se răspundă doar cu Biblia postezi pagini întregi şi cu citate din alte scrieri. Nu pricep, astea trebuie folosite doar de tine şi atunci când corespund părerilor tale personale?
   

[Nancy]

Si chiar daca studiul e copiat...care e problema??? Daca vrei, citesti, daca nu...nu te obliga nimeni. Poate ca nu toti au studiul asta...pentru mine e binevenit

    Am o sugestie pentru  cei interesaţi de postările copy-past.  Pot schimba adresa cu cei ce sunt interesaţi în prezentările lor!
   În orice caz, forumul a fost conceput, deschis şi prezintă interes pentru cei ce vor să facă schimb de păreri, impresii şi discuţii cu cei ce aparţin sau simpatizează cu azsmr. Cei ce intenţionează să vină cu atacuri îşi pot deschide forum separat şi-şi pot face publicitate separată, sau mai bine pot deschide alte pagini de tip blog unde postează toate cărţile şi citatele pe care le adoră.

[mihai dumitru]

Acest topic a fost pornit în urma discuţiilor ce au fost pe topicul " ce înseamnă să fii membru al Bisericii?Ptr. cei ce nu înţeleg motivul ptr. care a fost postat un aşa amplu material vă invit să urmăriţi mai întâi acel topic, apoi să acepte faptul că acesta este conceput mai mult sub forma întrebare - răspuns text sau paragraf EGW, asemănător forumului. Poate fi un punct de plecare deasemeni ptr. ulterioare discuţii... Dar de ce să scriu unul câte unul aceleaşi texte sau paragrafe ca răspuns când le pot oferi mai uşor aşa? dacă sperie pe cineva subiectul sau volumul informaţiei e liber să urmărească alt topic.

[mihai dumitru]

    Am o sugestie pentru  cei interesaţi de postările copy-past.  Pot schimba adresa cu cei ce sunt interesaţi în prezentările lor!
   În orice caz, forumul a fost conceput, deschis şi prezintă interes pentru cei ce vor să facă schimb de păreri, impresii şi discuţii cu cei ce aparţin sau simpatizează cu azsmr. Cei ce intenţionează să vină cu atacuri îşi pot deschide forum separat şi-şi pot face publicitate separată, sau mai bine pot deschide alte pagini de tip blog unde postează toate cărţile şi citatele pe care le adoră.

Mă bucur ptr sugestii şi avertizări, dar mă bucur şi că nu este Nancy administrator al forumului ...Unde sunt aceste "atacuri"? Eu personal sunt membru azsmr şi cu ceea ce pot susţine pe memrii (fraţi în Domnul Isus ) o fac. Asta înseamnă să încurajez şi să sprijin tot ce văd la biserica noastră indiferent dacă descopăr că acest aspect este Biblic sau nu? Pot participa pe forum numai cei ce periază biserica sau şi cei care în spirit creştin vor să prezinte păreri individuale formate în urma studiului cu scopul sincer de a cunoaşte şi urma voia Domnului?

[mihai dumitru]

  Oare tu nu sesizezi o ciudăţenie în cerinţele tale? În timp ce pretinzi să ţi se răspundă doar cu Biblia postezi pagini întregi şi cu citate din alte scrieri. Nu pricep, astea trebuie folosite doar de tine şi atunci când corespund părerilor tale personale?
   

Dacă Satan spune un adevăr e bine să îl credem? Dar dacă un profet spune o minciună e bine să îl credem? Eu înţeleg că Nu contează mediul de unde vine informaţia( persoana, cartea+autorul,denominaţiunea,etc) ci contează dacă acest mesaj poate fi susţinut cu Biblia.

[viermele lui Iacov]

In legatura cu membri AZSMR.

Daca in anul 2001 aveam 4200 de membrii in Romania, acum mai sunt doar 3500. Nu se stie ce o sa mai fie. In comunitatea din care fac parte erau inainte cam 40 de membri, acum daca se mai strang 10. Voi ce parere aveti?

Ellen White spune ca acolo unde acum este unul ar trebui sa fie 20. Unde sunt acesti oameni???

[Dety]

In legatura cu membri AZSMR.

Daca in anul 2001 aveam 4200 de membrii in Romania, acum mai sunt doar 3500. Nu se stie ce o sa mai fie. In comunitatea din care fac parte erau inainte cam 40 de membri, acum daca se mai strang 10. Voi ce parere aveti?

Ellen White spune ca acolo unde acum este unul ar trebui sa fie 20. Unde sunt acesti oameni???

Faptul că numărul membrilor din România s-a micşorat este adevărat, dar mulţi dintre ei sunt încă membri, numai că locuiesc în ţări precum Spania, Italia...
Iar dacă sora White scrie că "ar trebui" să fie mai mulţi acolo unde acum sunt puţini, nu înseamnă că va fi. Aşa ar fi ideal. Totuşi nu se spune nicăieri că numărul celor care compun poporul lui Dumnezeu se va înmulţi considerabil. Din contră urmează evenimentul cunoscut sub numele de "cernere" şi este foarte probabil ca ea să fi început şi noi să nu ne dăm seama (decât suntem surprinşi când fraţi care ani de zile au stat alături de noi, am servit "masa" împreună, ne-am împărtăşit cele bune şi rele împreună, întorc spatele adevărului şi se orientează spre alte căi). Apoi locurile acestora vor fi ocupate cu alţii din bisericile celelalte (aşa spune profeţia, bazată şi pe versetul: "mai am şi alte oi pe care trebuie să le aduc" [în staul]).
Atunci când descurajarea ne cuprinde ar trebui să privim în urmă la poporul pe care Dumnezeu îl numeşte "poporul Meu". În timp ce numărul celor sinceri a fost mereu foarte neînsemnat, au existat totdeauna oameni sinceri, de multe ori neluaţi în considerare.
Aşteptăm deci ca Duhul lui Dumnezeu să-i aducă pe cei sinceri între noi - care noi??? - cei care nu mai credem doi la fel?? Cei care şi pentru un lucru la care nu s-a impus să participăm facem atâta caz şi suntem la fel de pesimişti ca şi Tobia şi Sambalat???
Este timpul să ne unim în adevărul curat pe care-l cunoştem şi-l iubim, lăsând laoparte micile disensiuni, şi să pregătim inimile noastre ca cei ce vin să se simtă bine, ca între fraţi. Alftel, mai devreme sau mai târziu vom părăsi rândurile poporului lui Dumnezeu. Trist dar adevărat!

[viermele lui Iacov]

Apoi locurile acestora vor fi ocupate cu alţii din bisericile celelalte (aşa spune profeţia, bazată şi pe versetul: "mai am şi alte oi pe care trebuie să le aduc" [în staul]).

Daca tu crezi ca "staulul" este biseria AZSMR te inseli foarte tare. Si in legatura cu Tobia si Sambalat, sa ajute Dumnezeu sa nu fim ca ei, iar daca vom reusi sa ridicam zidurile, sa avem grija ce ascundem dupa ele!

[mihai dumitru]

Faptul că numărul membrilor din România s-a micşorat este adevărat, dar mulţi dintre ei sunt încă membri, numai că locuiesc în ţări precum Spania, Italia...
Iar dacă sora White scrie că "ar trebui" să fie mai mulţi acolo unde acum sunt puţini, nu înseamnă că va fi. Aşa ar fi ideal. Totuşi nu se spune nicăieri că numărul celor care compun poporul lui Dumnezeu se va înmulţi considerabil. Din contră urmează evenimentul cunoscut sub numele de "cernere" şi este foarte probabil ca ea să fi început şi noi să nu ne dăm seama (decât suntem surprinşi când fraţi care ani de zile au stat alături de noi, am servit "masa" împreună, ne-am împărtăşit cele bune şi rele împreună, întorc spatele adevărului şi se orientează spre alte căi). Apoi locurile acestora vor fi ocupate cu alţii din bisericile celelalte (aşa spune profeţia, bazată şi pe versetul: "mai am şi alte oi pe care trebuie să le aduc" [în staul]).
Atunci când descurajarea ne cuprinde ar trebui să privim în urmă la poporul pe care Dumnezeu îl numeşte "poporul Meu". În timp ce numărul celor sinceri a fost mereu foarte neînsemnat, au existat totdeauna oameni sinceri, de multe ori neluaţi în considerare.
Aşteptăm deci ca Duhul lui Dumnezeu să-i aducă pe cei sinceri între noi - care noi??? - cei care nu mai credem doi la fel?? Cei care şi pentru un lucru la care nu s-a impus să participăm facem atâta caz şi suntem la fel de pesimişti ca şi Tobia şi Sambalat???
Este timpul să ne unim în adevărul curat pe care-l cunoştem şi-l iubim, lăsând laoparte micile disensiuni, şi să pregătim inimile noastre ca cei ce vin să se simtă bine, ca între fraţi. Alftel, mai devreme sau mai târziu vom părăsi rândurile poporului lui Dumnezeu. Trist dar adevărat!

Asociaţia AZSMR este pe cale de dispariţie din alte motive! Dacă ai fi participat la şedinţele de delegaţi ai fi aflat şi cifre mai mici... Declinul este mai rapid datorită apostaziilor. Un foarte mic nr. se mai botează.
Iar mulţi cei ce figurează ca membrii sunt doar cu numele, şi nu s-ar putea lăuda cu acest statut.
Tare mult mi-ar place să-mi arăţi şi mie care e "poporul Domnului" căci într-un fel sunt descurajat de această asociaţie. Totodată tare mult mi-ar place să-ţi arăt şi eu "poporul Domnului" oriunde în jur, când cazi tu în descurajare... "După roadele lor îi veţi cunoaşte!"
Peste tot sunt oameni care întrunesc condiţiile ptr. a fi recunoscuţi de Dumnezeu ca membrii în poporul Său. (vezi condiţiile în studiul de pe topicul Organizaţia bisericii)
Nu vreau să fiu un Sambalat hotărât să descurajeze, ci un Elisei care se roagă: " deschide ochii Doamne să vadă armata "oamenilor" Tăi!" - ptr. slujitorul său.
Ascultă statisticile oricărei biserici şi vei cunoaşte ce urmează pe http://www.cronici.tv/2008/12/ ultima emisiune pe 2008.
Nu te supăra că piatra loveşte la picioare "chipul"(din Daniel) şi le sparge. Gândeşte-te că după aceasta urmează veşnicia !
Ai credinţă, şi rămâi deschis(ă) să nu te sperii de metodele neaşteptate de lucru ale Domnului!
Păstorul cel Bun scoate oile şi le duce la păşune sau ape... Oriunde e El acolo e staulul!
Doamne, ajută-mă să fiu o oaie în staulul Tău!

[seby]

Păstorul cel Bun scoate oile şi le duce la păşune sau ape... Oriunde e El acolo e staulul!
Doamne, ajută-mă să fiu o oaie în staulul Tău!

Amin!

[mariussascau]

Asociaţia AZSMR este pe cale de dispariţie din alte motive!

Esti cumva prooroc? nu stiam... eu nu cred ce sustii tu... poate vrei sa zici ca multi vor parasi biserica azsmr, dar asta nu insemna ca va disparea... ca se face cernerea... multi chemati putini alesi... cat timp vorbesti de rau pe alcineva insemna ca tu nu stai bine

[mariussascau]

Ascultă statisticile oricărei biserici şi vei cunoaşte ce urmează pe http://www.cronici.tv/2008/12/ ultima emisiune pe 2008.

am ascultat si eu mai demult ce emisiuni care le au ei acolo, numi plac deloc mai ales ca sustin ce nui bun au o parte din adevar si dupa il comenteaza dupa placul lor... au inceput sa rastalmaceasca totul... mai ales Edi constantinescu ... ceva nui in regula  ... dar mai bine tac...

Si totus eu cred ca se va face campusul chiar daca unii vorbesc doar ca sa se afle in treaba

[ionel]

am ascultat si eu mai demult ce emisiuni care le au ei acolo, numi plac deloc mai ales ca sustin ce nui bun au o parte din adevar si dupa il comenteaza dupa placul lor... au inceput sa rastalmaceasca totul... mai ales Edi constantinescu ... ceva nui in regula  ... dar mai bine tac...

Si totus eu cred ca se va face campusul chiar daca unii vorbesc doar ca sa se afle in treaba

ptr.Mihai si ptr. "viermele lui iacov'--daca voi considerati ca biserica AZSMR nu este staulul Domnului  sunt convins ca aveti o problema,si ar trebui sa va verificati inainte de a "denigra' aceasta biserica.  DUMNEZEU va avea totdeauna biserica sa pe pamant.  ISUS este capul iar biserica este trupul. nu madulare independente.AZSMR NU ESTE PE CALE DE DISPARITIE. privind in viitor ea va fi staulul in care vor fi aduse si celelalte oi.