Transformarea caracterului

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[seby]

1 Ioan 3:2,3  Prea iubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi, nu s-a aratat înca. Dar stim ca atunci când Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Îl vom vedea asa cum este. (3) Oricine are nadejdea aceasta în El, se curateste, dupa cum El este curat.

Tefania 3:13 Ramasitele lui Israel nu vor mai savârsi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, si nici în gura lor nu se va mai gasi o limba înselatoare. Ci vor paste, si se vor odihni, si nimeni nu-i va tulbura.

Fapte 4:13  Când au vazut ei îndrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, întrucât stiau ca erau oameni necarturari si de rând; si au priceput ca fusesera cu Isus.

„Îndreptatirea prin credinta în Hristos se va materializa în transformarea caracterului. Pentru lume acesta este semnul adevarului doctrinelor pe care le sustinem.” Ellen G. White, 1888 Materials, pag. 1.532

[alin]

 "Este adevarat ca, uneori, oamenii încep sa se rusineze de caile lor pacatoase si se lasa de unele din obiceiurile lor rele, înainte de a fi constienti de faptul ca sunt atrasi spre Hristos. Dar ori de câte ori acestia depun eforturi de a produce o reforma în viata lor dintr-o dorinta sincera de a face ceea ce este drept, puterea lui Hristos este aceea care-i determina la aceasta. O influenta mai presus de cunoasterea lor lucreaza asupra sufletului, constiinta este trezita, iar manifestarea vietii lor este schimbata în bine. În timp ce Domnul Hristos îi atrage sa priveasca la crucea Sa, sa priveasca pe Acela care a fost pironit pentru pacatele lor, poruncile lui Dumnezeu revin în constiinta."(CCH)


Scopul lui Dumnezeu a fost ca fiecare fiinta creata sa fie un Templu in care sa locuiasca Creatorul. Din cauza pacatului, intunecata si manjita de rele, inima omului a incetat sa mai descopere slava Celui Sfant.
Confruntarea cu eul in lumina crucii  face cunoscuta depravarea inimii omenesti. Disperarea  de pe Calvar a fost declansata de indepartarea perdelei dintre natura divina a lui Hristos si natura pacatoasa a omului.

[dianagornet]

Mă preocupă de ceva timp o situație legată de caracter.
Am observat că atunci când ești în preajma unor oameni care au trăsături de caracter nu atât de mult de dorit, chiar creștini fiind, tu însuți ești influențat (parcă mai ușor ești influențat negativ într-un mediu creștin unde ai garda jos).

Una dintre soluții este rugăciunea. Ce alte soluții mai aveți?

[Dety]

Deşi rugăciunea rămâne metoda principală de menţinere a legăturii cu cerul, studiul cred că are o importanţă vitală în acest sens.
Studiind devii familiarizat cu "un aşa stă scris", îţi formezi nişte principii de viaţă şi apoi vei putea spune asemenea lui Iosif "cum aş putea face un rău aşa de mare", în cazul în care ispita îţi întinde o cursă.

[GhitaB]

Ce alte soluții mai aveți?

Cred că e bine să evităm compania persoanelor care ne-ar putea influenţa negativ.

[dianagornet]

Cred că e bine să evităm compania persoanelor care ne-ar putea influenţa negativ.

Pe unii chiar nu poți să-i eviți, cum ar fi rudele.
Să-ți descriu cazul care mă macină.

Omul X îți este rudă mai îndepărtată. Este creștin din moși strămoși (e neoprotestant - nu fac mai multe precizări ca să nu lezez vreo denominațiune). X este activ în biserica pe care o frecventați. Prin natura împrejurărilor te întâlnești zilnic cu X. El are lacune grave în comportament, deși este un om sincer - este un fel de dihotomie - una crede și vorbește la biserică și alta trăiește... Dar el e senin. Totul i se pare roz.
La început, după ce observi problemele, ca un creștin bun, te gândești că e inima ta rea și îl vezi cu ochelari fumurii. Te rogi Domnului să îți dea iubire pentru X. Domnul îți dă. Apoi vezi că acel comportament inadecvat  continuă. Te simți mustrat că sângele lui va fi pe hainele tale. Începi să te rogi pentru X, și când ai ocazia îi spui mai delicat ce ți se pare în neregulă la X, la el... de fapt nu-i spui, ci faci aluzii, glume nevinovate, ca el să înțeleagă. Nu îți permiți să fii prea direct pentru că X este om sensibil și îți dai seama că ar suferi mult dacă ar fi criticat. În plus chiar ții la X, nu vrei să sufere.

Situația trenează câțiva ani. De fiecare dată când îl vezi pe X puternic influențat de Duhul lui Dumnezeu în biserică și mărturisindu-și neajunsurile îți spui Domnul a ascultat rugăciunile, și X e pe calea bună. Dar în timpul săptămânii X revine cu seninătate la greșeli, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat.

După câțiva ani de  speranțe, dezamăgiri, rugăciuni,speranțe, dezamăgiri, rugăciuni,speranțe, dezamăgiri, rugăciuni, etc, îți spui Trebuie să schimb tactica. Deja ești prea mult afectat de comportamentul lui X, și mai mult, ai observat că în jur credința lui X este luată în râs de către cei ce îl cunosc. Să nu uităm că X are și calități, dar și aceste inconsecvențe supărătoare. Între timp începi să observi că în momente de stres, în situații extreme, ai reacții asemănătoare cu X (nu e vorba de inconsecvență, ci de acele defecte ale lui X pe care el le trece cu vederea, și pe care nu le aveai înainte de a-l cunoaște.

[dianagornet]

continui cazul

Așadar, te hotărăști să schimbi tactica (după ani de zile).
Începi să îi spui mai clar, mai verde în față lui X despre cum stau lucrurile, despre influența pe care o are în jur. Vezi că suferă mult, se îndreptățește, nu recunoaște, și te numește prefăcut, pentru că atâția ani nu i-ai spus nimic. Îi aduci aminte de nenumăratele aluzii, glumițe, etc. El nu-și amintește nimic. Spune că nu ai dragoste creștinească pentru el și că vrei să-l îndepărtezi. Îți pare rău că nu înțelege, că suferă și că relația voastră se strică pentru că ai fost mai direct. Așa că te rogi ca Domnul să îl mângâie și să vadă intențiile tale bune. Problema e că între timp ai devenit o persoană mai ocupată, și nu mai ai aceeași răbdare (nici nu mai studiezi așa de mult - îi dau dreptate lui Dety). Așa că, după o perioadă în care înghiți lucruri nepotrivite, îi spui lui X ce ai de spus cu patos. Cuvintele sunt bine alese, dar tonul este dur. Apoi îți ceri iertare pentru ton, dar îți e teamă că el va înțelege că ai exagerat și în cuvinte. X și așa consideră că nu îl iubește nimeni .

Dorești să-i arăți dragoste creștinească, dar atunci când o faci, el revine la comportamentul neadecvat (X e foarte băgăcios, uneori răutăcios și egoist - momentele de altruism sunt motivate de dorința de a obține dragostea celor din jur). În ultima vreme ești din ce în ce mai tentat să îl pui la punct. Devii și tu uneori răutăcios, apoi îți pare rău, dar ți-e frică să-i arăți regretul tău. Se vede clar că atunci când ești rece și distant cu X, atunci el este lapte și miere (altruist, binevoitor, nu mai e băgăcios). Dorești din toată inima să îi arăți dragoste creștinească pentru că vezi clar că de asta are nevoie disperată. Dar aceeași poveste: când te porți frumos ți se urcă în cap.

Problema se complică la tine. Observi că ai devenit mai dur cu oricine te calcă pe coadă. Imediat spui verde-n față ce te deranjează. Apoi regreți, te gândești că poate și omul ăla a avut o zi grea...etc.

Ei ce zici? De ocolit nu se pune problema - așa e situația.

[cheterivrit]

mai ales daca e crestin si are Biblie acasa, se poate aplica si 'au pe Moise si pe profeti, sa asculte de ei'... altminteri, e prea vaga poveste pentru mintea mea;