ForumAZSMR.Net :: Devotional 7 iulie - Isus se supune cu blândeţe

7 iulie

Isus se supune cu blândeţe

„Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul deoparte şi altul de alta, iar Isus la mijloc.” (Ioan 19:18).

Au fost făcute pregătirile, şi Isus a fost aşezat pe cruce. Ciocanul şi cuiele au fost aduse. Inimile ucenicilor erau sfârşite înăuntrul lor. Mama lui Isus era doborâtă de o agonie aproape dincolo de puterea de suportare. Înainte ca Mântuitorul să fie pironit pe cruce, ucenicii au dus-o departe de acea scenă, pentru ca ea să nu audă cum sunt bătute piroanele care străpungeau corpul şi muşchii picioarelor şi mâinilor Sale gingaşe. Isus nu murmură, ci oftă în agonie. Faţa Sa era palidă, şi picuri mari de sudoare erau pe fruntea Sa. Satan exalta văzând suferinţa prin care trecea Fiul lui Dumnezeu, cu toate acestea se temea că eforturile sale de a contracara planul de mântuire fuseseră în zadar, şi că împărăţia sa era pierdută...
După ce Isus a fost pironit pe cruce, aceasta a fost ridicată şi înfiptă în mod violent în locul pregătit pentru ea în pământ, sfâşiind carnea [lui Isus] şi cauzându-i cea mai intensă durere. Pentru a face ca moartea lui Isus să fie cât mai ruşinoasă posibil, doi tâlhari fură răstigniţi împreună cu El, unul de fiecare parte. Tâlharii aceştia fură aduşi cu forţa, şi după multă împotrivire din partea lor, braţele lor fură întinse şi pironite pe cruce. Dar Isus s-a supus cu blândeţe. Nu a fost nevoie de nimeni ca să îi întindă braţele pe cruce. În timp ce tâlharii îşi înjurau călăii, Mântuitorul în agonie se ruga pentru duşmanii Săi: „Tată, iartă-i; căci nu ştiu ce fac” (Luca 23:34). Isus nu a îndurat doar chinul fizic; păcatele întregii lumi erau asupra Lui.
În timp ce Isus atârna pe cruce, unii care treceau îşi băteau joc de El, dând din cap ca şi când s-ar fi închinat unui rege, şi Îi spuneau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!” (Matei 27:40). Satan a folosit aceleaşi cuvinte când L-a ispitit pe Hristos în pustie: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu” (Luca 4:3). Mai marii preoţilor, bătrânii şi cărturarii spuneau în bătaie de joc: „Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!” (Matei 27:42). Îngerii care pluteau în aer deasupra scenei judecăţii lui Hristos erau mişcaţi de indignare când conducătorii râdeau de El spunând: „Dacă este Fiul lui Dumnezeu, să se mântuiască.” Ei doreau să vină să Îl salveze pe Isus şi să îl elibereze, dar nu li s-a permis aceasta. Scopul misiunii Sale nu fusese încă împlinit.