ForumAZSMR.Net :: Devotional 19 iunie

19 iunie

Trădat cu un sărut

„Pe când vorbea El [Isus] încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: ‚Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mâna pe el!’ Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, şi I-a zis: ‚Plecăciune, Învăţătorule!’ Şi L-a sărutat.” (Matei 26:47-49).

Iuda nu a reuşit să aibă un loc între cei sfinţiţi pentru că el nu a reuşit să înveţe de la Hristos lecţiile zilnice pe care el a vrut să îi înveţe pe urmaşii Săi, lecţiile de blândeţe şi de smerenie a inimii. El nu a învăţat lecţia credinţei pe care ceilalţi ucenici au învăţat-o în cele din urmă, şi astfel au devenit moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Isus Hristos.
Iuda a fost ispitit şi încercat, dar întrucât nu s-a ridicat deasupra acestor ispite, a pierdut terenul, şi în cele din urmă a ajuns să Îl lepede pe Domnul Său. Hristos i-a permis lui Iuda să meargă împreună cu ceilalţi ucenici în campaniile lor misionare, dar cu aceste ocazii, Iuda a manifestat adesea un spirit de superioritate. El a încercat să exercite autoritate asupra fraţilor săi. Acest spirit, necontrolat, a deschis uşa vrăjmaşului pentru a lucra în mintea şi inima sa, până când, în cele din urmă, el a mers atât de departe, încât să îl vândă pe Salvatorul său cu un sărut perfid. Există astăzi între pretinşii urmaşi ai lui Dumnezeu unii care umblă pe aceeaşi cărare; iar dacă nu sunt convertiţi, ei vor fi găsiţi într-o zi printre vrăjmaşii pe faţă ai lucrării lui Dumnezeu pentru acest timp.
Wesley spunea: „În cel mai înalt rang între vrăjmaşii evangheliei lui Hristos se află cei care ‚judecă legea’ într-un mod explicit şi pe faţă, şi care ‚vorbesc de rău’ legea; cei care îi învaţă pe oameni să calce (să desfiinţeze, să slăbească, să dezlege obligaţia) nu doar una – indiferent dacă e cea mai mare sau mai mică dintre porunci – ci toate poruncile dintr-o dată... Cel mai surprinzător dintre toate circumstanţele care însoţesc această puternică înşelăciune este că ei, cei care sunt obişnuiţi cu acest lucru, chiar cred că îi aduc onoare lui Hristos dând la o parte legea Sa, şi că ei înalţă serviciul Său, în timp ce distrug învăţătura Sa! Da, ei Îl onorează la fel ca Iuda când a spus: ‚Plecăciune, Învăţătorule!’ şi L-a sărutat. Şi El poate să le spună pe bună dreptate fiecăruia dintre ei: ‚Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?’ A vorbi despre sângele Lui, dar a-I lua coroana; a lua cu uşurinţă o parte din legea Sa, sub pretextul înaintării evangheliei – acestea nu înseamnă altceva decât a-L trăda cu un sărut. Nimeni nu poate scăpa de această acuzaţie, dacă predică credinţa în aşa fel încât fie direct, fie indirect tinde să dea la o parte vreun domeniu al ascultării.”