ForumAZSMR.Net :: Devotional 18 martie - Cel fără de păcat iartă

18 martie

Cel fără de păcat iartă

„Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, şi i-au zis lui Isus: ‚Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, deci, ce zici?’Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: ‚Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.’ Apoi S-a plecat iarăşi, şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor, şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: ‚Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?’ ‚Nimeni, Doamne’ I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: ‚Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.’” (Ioan 8:3-11).

Ridicând-o pe această femeie la o viaţă de virtute, Isus a înfăptuit un lucru mai mare decât dacă ar fi vindecat-o de cea mai amarnică boală fizică. El a vindecat boala sufletului, care conduce la moarte veşnică. Această femeie pocăită a devenit unul dintre prietenii cei mai devotaţi ai lui Isus. Ea a răsplătit iertarea şi mila cu o iubire tăgăduitoare de sine şi cu închinare. După aceea, când stătea zdrobită de durere la picioarele crucii, şi a văzut agonia morţii pe faţa Domnului ei şi a auzit strigătul Său amarnic, sufletul ei a fost străpuns din nou; pentru că ştia că jertfa Sa era o plată pentru păcat; şi răspunderea ei, ca una a cărei vină profundă contribuise la acest chin al Fiului lui Dumnezeu, era într-adevăr foarte grea. Simţea într-adevăr că acele dureri care străpungeau corpul Mântuitorului erau pentru ea; sângele care curgea din rănile Sale trebuia să spele raportul păcatelor ei; gemetele care ieşeau de pe buzele Sale muribunde erau cauzate de fărădelegile ei...
Adevăratul urmaş al lui Hristos nu se întoarce cu ochi reci, indiferenţi de la cei greşiţi, lăsându-i să urmeze neavertizaţi calea ce duce în jos. Iubirea creştină este înceată la critică, grabnică la a descoperi pocăinţa, gata să ierte, să încurajeze, să îl aşeze pe cel rătăcitor pe calea virtuţii, şi să-i fixeze picioarele acolo... Cei care sunt mereu gata să îi acuze pe ceilalţi, grabnici să îi descopere în greşeli, plini de zel pentru a-i aduce în faţa justiţiei, sunt adesea mai vinovaţi în propriile lor vieţi decât cei pe care îi acuză.