Isus Hristos a venit in trup

www.aievea.net
Agenda electronica, Software biblic, Prezentari Power Point, Muzica, Articole, Carti, Subiecte uimitoare, Semne de carte, Wallpapers etc.www.azsmrebenezer.net
Comunitatea româna Eben-Ezer (Soci, Italia).www.restvegan.lx.ro
Restaurantul vegetarian Cris din Oradea va ofera mancare gustoasa si sanatoasa si curs gratuit de nutritie.www.azsmr-moldova.ro
Site-ul conferintei Moldova a adventistilor de ziua a saptea - miscarea de reforma.

[alin]

Pavel era atât de sigur de existenta unui Hristos contrafăcut si a unei evanghelii mincinoase, încât a rostit un blestem asupra celor care predică o astfel de eroare (Galateni 1,6.9). Ioan avertizează cu aceeasi fortă că deosebirea adevărului de eroare va depinde de acceptarea faptului că "Isus Hristos a venit în trup (carne)" (1Ioan 4,1-3)

[alin]

"Primul act al dramei răscumpărării este identificarea Fiului lui Dumnezeu la limită, şi totuşi fără păcat, cu trupul omenesc în starea lui căzută." (Harry Johnson, The Humanity of the Savior)

  Isus a acceptat omenescul când rasa era slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca fiecare copil al lui Adam, El a acceptat rezultatul acţiunii marii legi a eredităţii. Care sunt aceste rezultate se poate vedea în istoria strămoşilor Săi pământeşti.

El a fost "făcut din femeie" , aşa cum este făcută toată omenirea. El era "sămânţa lui Avraam" , pe aceeaşi linie genealogică cu Isaac şi Iacov. Un astfel de "copil" nu putea fi decât un membru al familiei omeneşti fără echivoc, excepţie sau rezervă. Ca membru al rasei umane, experienţele Sale trebuiau să fie acelea despre care vorbeşte Scriptura, adică "ispitit la fel ca şi noi" .

"El nu a luat asupra Sa natura îngerilor, ci pe aceea a seminţei lui Avraam. De aceea, în toate lucrurile El a fost făcut asemenea fraţilor Săi" (Evrei 2, 16-17).

A fost "în toate lucrurile ispitit ca şi noi, dar fără păcat" (Evrei 4,15). 

"Dumnezeu a trimis pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, şi din cauza păcatului, a osândit păcatul în firea pământească, pentru ca neprihănirea legii să fie împlinită în noi" (Romani 8,3-4).

 "Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege" (Galateni 4,4).


Semnificaţia legii eredităţii este arătată în cele zece porunci:

"Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam" (Exodul 20,5).

Ştergând porunca a doua din catehismul ei, biserica Romei a desfiinţat această afirmaţie, pavând drumul pentru dogma "concepţiei imaculate" care neagă legea biblică a eredităţii.

Pavel mărturiseşte fără echivoc că Hristos a venit "într-o fire asemănătoare cu a păcatului." Acest lucru NU lasă loc pentru un Mântuitor care evită legea eredităţii şi vine cu natura nepătată a lui Adam înainte de cădere.

"Firea pământească" nu a existat decât după cădere. "Firea păcătoasă" este rezultatul căderii, deci o imposibilitate înainte de cădere.

[catalin]

1 Ioan 2:22
 Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.

1 Timotei 3:16
 Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei..."Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă."

Evrei 10:5
 De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;

1 Petru 3:18
 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,

1 Petru 4:1
 Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu aceleaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul;

1 Ioan 4:2
 Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;

2 Ioan 1:7
 Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!

[GGilda]

Hristos a luat asupra Sa omenescul nostru şi a suportat ura lumii ca să poată arăta oamenilor că ei pot trăi o viaţă fără păcat, că vorbele, acţiunile şi spiritul lor pot fi sfinţite de Dumnezeu. Putem fi desăvârşiţi, dacă vom accepta această putere în vieţile noastre.
 (Ellen G.White, The Upward Look,p. 303; Manuscript 97, 16 octombrie 1909)

Scopul evangheliei este să  ofere din nou omenirii haina slavei lui Dumnezeu pe care o purta Adam înainte de cădere, ca ei să fie nu numai ca Adam, ci ca Hristos. Pentru acest lucru suntem asiguraţi că dragostea Tatălui este aşa de mare, “să ne putem numi copii ai lui Dumnezeu.” ...un popor “născut din Dumnezeu” , şi în care “dragostea Lui a ajuns desăvârşită” , şi care vor avea “îndrăzneală în ziua judecăţii; căci cum este El, aşa vor fi şi ei în lume” (1 Ioan 3,9; 4,12.17).

[alin]

Ellen White despre natura umană a lui Hristos

 

„Ar fi fost o umilinţă aproape infinită pentru Fiul lui Dumnezeu să ia natura omului chiar când Adam stătea în nevinovăţia sa în Eden . Dar Isus a acceptat omenescul atunci când rasa omenească a fost slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca orice copil a lui Adam, El a acceptat consecinţele lucrării marii legi a eredităţii. Care au fost aceste consecinţe se poate vedea în istoria strămoşilor Săi pământeşti. El a venit cu o asemenea ereditate, să împărtăşească durerile şi ispitele noastre şi să ne dea exemplul unei vieţi fără păcat” (Hristos, Lumina lumii, cap. Vi s-a născut un Mântuitor, pag. 49, traducere din original).

„Satana a arătat la păcatul lui Adam ca dovadă că Legea lui Dumnezeu nu poate fi ascultată. În omenescul nostru, Hristos avea să răscumpere eşecul lui Adam. Când Adam a fost asaltat de ispititorul, nici unul din efectele păcatului nu erau asupra lui. El stătea în tăria perfecţiunii bărbăţiei, posedând vigoarea deplină a trupului şi minţii. El era înconjurat de slava cerului şi era în comuniune zilnică cu fiinţele cereşti. Nu tot aşa a fost când Isus a intrat în pustie să-i facă faţă lui Satana. Timp de patru mii de ani rasa omenească a descrescut în tărie fizică, în putere mentală şi în valoare morală; şi Hristos a luat asupra Lui infirmităţile omenirii degenerate. Numai aşa putea El să-l salveze pe om din adâncurile degradării sale.

Mulţi susţin că era imposibil ca Hristos să fie biruit de ispită. În cazul acesta, nu putea să fie aşezat în locul lui Adam; n-ar fi putut să câştige biruinţa pierdută de Adam. Dacă noi am avea într-un fel un conflict mai greu decât a avut Isus, atunci El n-ar fi în stare să ne ajute. Dar Mântuitorul a luat omenescul nostru cu toate slăbiciunile lui. El a luat natura omului cu posibilitatea de a se preda ispitei. Noi n-avem de suportat nimic pe care El să nu-l fi îndurat.” (Hristos, Lumina lumii, cap. Ispitirea lui Isus, pag. 117, traducere din original).


„În pustia ispitirii, Hristos n-a fost într-o poziţie aşa de favorabilă să îndure ispitirile lui Satana, aşa cum a fost Adam, atunci când el a fost ispitit în Eden . Fiul lui Dumnezeu S-a umilit pe Sine şi a luat natura omului după ce rasa omenească a rătăcit timp de patru mii de ani de la Eden, de la starea ei originară de puritate şi integritate. De veacuri, păcatul şi-a lăsat urmele sale teribile asupra rasei şi degenerarea fizică, mentală şi morală predominau în familia omenească.

Când Adam a fost asaltat de ispititorul în Eden , el era fără urmă de păcat. El stătea înaintea lui Dumnezeu în tăria perfecţiunii sale. Toate organele şi facultăţile fiinţei sale erau egal dezvoltate şi armonios echilibrate.

Hristos, în pustia ispitirii, a stat în locul lui Adam să suporte testul pe care acesta nu a fost capabil să-l îndure. Aici Hristos a biruit în favoarea păcătosului, la patru mii de ani după ce Adam a întors spatele luminii căminului său. Despărţită de prezenţa lui Dumnezeu, familia omenească s-a îndepărtat mai mult cu fiecare generaţie de puritatea, înţelepciunea şi cunoştinţa originală, pe care o poseda Adam în Eden . Hristos a purtat păcatele şi infirmităţile rasei, aşa cum existau atunci când El a venit pe pământ să-l ajute pe om. În favoarea rasei, cu slăbiciunile omului căzut asupra Lui, El avea să reziste ispitelor lui Satana în toate punctele în care va fi asaltat omul.

Adam era înconjurat de tot ceea ce-şi putea dori inima lui. Nu era păcat, nici semne ale decăderii în slăvitul Eden . Îngerii lui Dumnezeu conversau liber şi iubitor cu perechea sfântă... Adam era în perfecţiunea bărbăţiei, cea mai nobilă din lucrările Creatorului. El era după chipul lui Dumnezeu, cu puţin mai prejos decât îngerii.

În ce contrast este al doilea Adam când El a intrat în pustia înnegurată să-i facă faţă singur lui Satana. De la căderea în păcat, rasa a descrescut în înălţime şi tărie fizică, scufundându-se mai jos pe scara valorii morale, până la timpul venirii lui Hristos pe pământ. Şi, pentru a-l ridica pe omul căzut, Hristos trebuia să ajungă la el acolo unde se afla acesta. El a luat natura omenească, şi a purtat infirmităţile şi degenerarea rasei. Acela care nu cunoştea păcatul, a fost făcut păcat pentru noi. El S-a umilit pe Sine până la cele mai mari adâncuri ale vaiului omenesc, ca să poată fi calificat să ajungă la om, şi să-l scoată din degradarea în care l-a aruncat păcatul” (Review and Herald, 5/06/75 ).

„Cu toate că păcatele unei lumi vinovate au fost puse asupra lui Hristos, cu toate că Se umilise ca să ia asupra Lui Însuşi natura noastră decăzută, glasul din cer L-a declarat a fi Fiul Celui veşnic” (Hristos, Lumina lumii, cap. Botezul, pag. 112, traducere din original).

„El a luat asupra Lui natura noastră păcătoasă” (Review and Herald, 12/15/96 ).

„El a luat asupra Lui Însuşi natura omenească suferindă, căzută, degradată şi contaminată de păcat” (Youth Instructor, 12/20/1900).

„Hristos a luat asupra Lui infirmităţile omenirii degenerate de păcat” (Sign of the Times, 12/03/02 ).

„Hristos a unit de fapt natura ofensatoare a omului cu propria Sa natura fără păcat” (Review and Herald, 7/17/1900).

„Un înger n-ar fi ştiut cum să simpatizeze cu omul căzut dar ... Isus poate fi atins de toate infirmităţile noastre” (Review and Herald, 10/01/89 ).

„Natura Sa omenească a fost creată; ea nu poseda puteri îngereşti. A fost omenească, identică cu a noastră” (Manuscript 94, 1893).

„În El nu era vină sau păcătoşenie,... totuşi El a luat asupra Lui natura noastră păcătoasă” (Sign of the Times, 7/30/02 ).

„Luând natura omului în condiţia sa căzută, Hristos n-a participat în nici cea mai mică măsură la păcatul omului.” (Sign of the Times, 7/23/02 ).

„Satana a declarat că este imposibil ca fii şi fiicele lui Adam să păzească Legea lui Dumnezeu... Oamenii care se află sub controlul lui Satana repetă aceste acuzaţii împotriva lui Dumnezeu, susţinând că omul nu poate păzi Legea lui Dumnezeu. Isus S-a umilit pe Sine îmbrăcând divinitatea Sa cu omenescul, pentru ca să poată sta ca şi cap şi reprezentant al familiei umane şi, atât prin precept cât şi prin exemplu, să condamne păcatul în carne şi să infirme acuzaţiile lui Satana... El a împlinit fiecare specificaţie a Legii şi a condamnat păcatul în carne... Dumnezeu S-a manifestat în carne să condamne păcatul în carne, arătând ascultare perfectă de toată Legea lui Dumnezeu” (Sign of the Times, 1/16/96 ).

„Ce simbol straniu a fost acea asemuire cu şarpele care i-a rănit. Acest simbol a fost înălţat pe o prăjină şi ei aveau să privească la el şi să fie vindecaţi. Astfel Isus a fost făcut în asemănarea cărnii păcătoase” (Letter 55, 1895).

„copil al rasei căzute” (Letter 19, 1901).

„Nu numai că el a fost făcut carne, dar El a fost făcut în asemănarea cărnii păcătoase” (Letter 106, 1896).

„El a fost făcut ca fraţii Săi, cu aceleaşi susceptibilităţi mentale şi fizice” (Review and Herald, 2/10/85 ).

„Deşi El a avut toată tăria pasiunilor omeneşti, El nu S-a predat niciodată să comită un singur act care nu era pur, înălţător şi înobilator” (In heavenly places, pag. 155).

„Adam a fost ispitit de vrăjmaş şi a căzut. N-a fost păcatul dinăuntru acela care l-a făcut să se predea, pentru că Dumnezeu l-a creat pur şi integru, după propriul Său chip. El era la fel de nevinovat ca îngerii dinaintea tronului. În el nu erau principii corupte sau tendinţe spre rău, dar când Hristos a venit să întâmpine ispitele lui Satana, El a purtat asemănarea cărnii păcătoase” (Sign of the Times, 10/17/1900).

„El a luat natura noastră ca să poată înţelege cum să simpatizeze cu slăbiciunea noastră” (Review and Herald, 4/19/70 ).

„Lucrarea Sa a fost să unească infinitul cu finitul. Acesta era singurul mod în care putea fi înălţat omul căzut... A fost în planul lui Dumnezeu ca Hristos să ia asupra Lui Însuşi forma şi natura omului căzut” (Review and Herald, 12/31/72).

„Umilindu-Se şi sărăcindu-Se, Hristos Se va identifica pe Sine cu slăbiciunile rasei căzute... Marea lucrare de răscumpărare va fi realizată doar de Răscumpărător luând locul lui Adam cel căzut. Regele slavei Şi-a propus să Se umilească pe Sine până la omenescul căzut... El va lua natura omului căzut” (Review and Herald, 2/24/74 ).

„El S-a umilit pe Sine luând natura omului, ca ... să poată ajunge la om acolo unde este el ... În umilinţa Sa, Hristos a coborât până în adâncul vaiului omenesc, în simpatie şi milă pentru omul căzut, care i-a fost reprezentat lui Iacob prin una din capetele scării sprijinindu-se pe pământ” (Review and Herald, 8/18/74).

„Satana a dat dovadă de cunoaşterea punctelor slabe ale inimii omeneşti şi a depus puterea sa maximă pentru a profita de slăbiciunea omenescului pe care Şi l-a asumat Hristos” (Review and Herald, 4/01/75 ).

„Satana le-a spus îngerilor săi că, atunci când Hristos va lua natura omului căzut, el Îl va putea birui” (Review and Herald, 1/30/79 ).

„Răscumpărătorul nostru înţelegea perfect nevoile omenirii. El care a binevoit să ia asupra Lui Însuşi natura omului era familiarizat cu slăbiciunea omului... Hristos a luat asupra Lui infirmităţile noastre şi în slăbiciunea omenescului El avea nevoie să caute tărie la Tatăl” (Review and Herald, 10/11/81 ).

„El a luat asupra Lui natura noastră ca să poată deveni familiarizat cu încercările şi durerile noastre şi, cunoscând toate experienţele noastre, El stă ca Mijlocitor şi Mediator înaintea Tatălui” (Review and Herald, 8/28/88 ).

„Hristos a luat natura noastră în condiţia ei deteriorată” (Manuscript 143, 1897).

[Cristina]

Ioan avertizează cu aceeasi fortă că deosebirea adevărului de eroare va depinde de acceptarea faptului că "Isus Hristos a venit în trup (carne)" (1Ioan 4,1-3)

este bine menţionat,... şi de ceilalti care au scris mai sus... dar vreau să creştem cit mai mult in cunostinta acestui adevar şi anume sa inţelegem ca chiar Isus Hristos a venit in trup, da chiar Fiul Lui Dumnezeu a venit in trup! iar nu altul

"Dumnezeu a trimis pe Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, şi din cauza păcatului, a osândit păcatul în firea pământească, pentru ca neprihănirea legii să fie împlinită în noi" (Romani 8,3-4).